poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-24 | |
Dragonul aparea din cand in cand in visele Iuliei. Era doar un pui si inca nu putea scuipa flacari. Toate incercarile lui erau zadarnice si Iulia radea cu gura pana la urechi privindu-l cum se caznea sa aprinda si el ceva. Nu reusea niciodata. Rareori scotea niste fuioare mici de fum care se valureau in fata fetitei, iar aceasta isi trecea degetele printre ele,razand.
Dupa ce se trezea, primul lucru era sa-i spuna mamei sale ce a mai visat. Aceasta asculta cu rabdare si atentie povestile fetitei. Iulia ii povestea despre aventurile lor - ea si cu dragonul. era foarte atasata de acesta si pentru Iulia, acesta era foarte real. Era convinsa ca se va intalni cu el intr-o buna zi, ca dimineata ii va zambi la fereastra si ea se va urca in spinarea lui si vor pleca impreuna. In definitiv, avea doar trei ani. Mama ei isi notase multe din ideile Iuliei si in acea dimineata reusira impreuna sa-l si deseneze pe micul dragon. Iulia ii explica asa cum putea si dupa mai multe incercari, desenul o multumi. - Seamana cu Napoleon, Iulia, zambi mama ei, privind capul dragonului. Intr-adevar, privit printre ochi, semana cu micul corsican ajuns imparat. - Cine e Napoleon, mama? intreba candida Iulia, indreptandu-si ochii negri si migdalati spre mama ei... - Pai.... mai bine du-te la tatal tau sa iti explice, continua aceasta si se apuca sa mai sape cu grija la radacina trandafirului din ghiveci. Era un trandafir chinezesc caruia ii aplicase un tratament special in primavara aceea si acum astepta sa vada bobocul. Daca facuse totul bine, urma sa aiba un trandafir albastru. Vezi, Iulia? trandafirul asta o sa fie albastru. - Albastru... si cu galben, nu? rase fetita fericita. Galbenul era culaorea ei preferata, dar ii placea si albastrul. Tata, tata, trandafirul o sa fie albastru cu galben, cum ne place noua, striga Iulia, intrand in camera unde tatal ei mesterea la un mic tanc de jucarie. Ce faci acolo, tata? deveni brusc interesata, uitand subit de dragon si de trandafir. - Iti repar tancheta de la nasa ta pe care ai distrus-o aseara, rase tatal ei. Sper ca de data asta sa te tina mai mult. Dar ce ai acolo, draguta? Iulia ii intinse mandra foaia pe care mama ei desenase dragonul. Mama spune ca seamana cu Napoleon. Cine e Napoleon, tata? continua Iulia, privindu-l intrebator pe tatal ei. - Napoleon a fost un imparat care a ajuns sa stapaneasca aproape toata lumea. A devenit atat de cunoscut ca acum numele lui este dat la multe chestii - de exemplu la bautura aceea a lui tata, cognacul. Napoleon a fost puternic si curajos si eu cred ca asa este si prietenul tau dragonul. Nu? - Da, asa este si dragonul meu spuse foarte serioasa fetita, privind foaia. Maine vine la mine, mai striga, indreptandu-se in fuga spre iesire. - Da? bine. Sa vina, raspunse tatal ei, razand. Il asteptam. Dar Iulia era deja afara... *** Seara se asternea lin peste dealurile domoale unde locuiau cei trei. De cand orasul devenise un loc poluat si plin de zgomot, stiusera ca nu se mai poate amana plecarea. Mentalitatile se schimbasera, tehnologia revolutionase totul si astfel aveau acelasi confort acolo, in linistea tihnita si ferita de smog si pericole. Casa avea si etaj iar camera fetitei era sus. Inainte de culcare Iulia privea pe geam, asteptand sa vada luna. Era galbena si rotunda si ii parea foarte frumoasa. Era sigura ca Napoleon, dragonul ei, locuia acolo si dupa ce ea adormea venea in zbor la ea si ramaneau impreuna pana dimineata. Cu gandul la luna, fetita adormi. *** Qualqio era ultimul din neamul sau. Ceilalti dragoni, cum ii numeau pamantenii, murisera din cauza nepasarii acestora. Nimeni nu mai credea in dragoni, spiridusi, vrajitoare. Acum acolo, jos, pe pamant viata era cu totul alta decat in trecut. Incerca sa isi intinda aripile si sa porneasca in zbor spre pamant, dar nu reusi. Se simtea foarte slabit. Nu mai avea putere... Noroc cu fetita care il visa de multa vreme. Doar credinta ei nestramutata il mai tinea in viata. Nu-si daduse seama la inceput cum reusisera sa intree in contact, insa dupa ce explorase aura fetitei, intelesese. Era nascuta in Anul Dragonului si era zodia ei. Simti dintr-odata cum este patruns de un filament energetic subtire, dar stabil. Era ea. Ii multumi in gand si incepura sa comunice.... Noaptea trecu pe nesimtite pentru Iulia, insa Qualqio se gandea cu groaza la momentul incare fetita trebuia sa se trezeasca din nou. Stia ca in acest mod nu va mai rezista mult si ca va disparea si el, ca si ceilalti. *** - Mama, Napoleon e suparat, e slab saracutul. E singur, nu mai are pe nimeni, fura primele cuvinte ale Iuliei in dimineata urmatoare. - Of doamne... Imi pare rau, intra mama ei in joc, strangand-o de fetita la piept. Oare cum am putea sa-l ajutam? continua aceasta. - Pai....nu stiu....sa-l visati si voi la noapte... spuse Iulia serioasa, privindu-si mama in ochi. Sa-l visati, sa-l visati.... - Bine, iubire, o sa vorbim si cu tata si la noapte o sa dormim toti trei impreuna sa-l visam pe Napoleon, rase mama facandu-i cu ochiul. Ziua continua normal si fetita se distra de minune cu jucariile ei, insa din timp in timp isi amintea de prietenul sau dragonul si atunci isi lua foaia desenata de mama ei si il mangaia usor, soptindu-i cuvinte de imbarbatare. Veni si seara si parintii ei intrara in jocul fetitei, nevrand sa o supere. Ea era foarte serioasa si cei doi la fel. Se culcara si visul reincepu. Qualqio o simti pe Iulia si energia reveni. Era in stare sa se miste si incerca sa intre in visele celor doi adulti care o incadrau pe fetita. Daca reusea sa-i convinga pe ei, era salvat. Mintile lor erau mult mai dure in privinta asta. Visele copilariei erau ascunse undeva, adanc si erau greu de gasit si scos la suprafata. Iar daca nu reusea , nu mai putea incerca altadata. In acea noapte se decidea totul. Cu degetele mintii pipaia, incerca, dar...degeaba. Distrus, era gata sa renunte, cand, deodata, simti ca nu mai era singur in cautare. Iulia era si ea cu el. Cele doua minti atat de diferite dar totusi, atat de asemanatoare, reusira impreuna sa-i convinga pe parintii fetitei. Era salvat. Un val de recunostinta ii inunda sufletul si stia ca trebuie sa se revanseze... *** Iulia deschise ochii. Privi in jurul ei si ii vazu pe parintii ei zambind. Se uita cu atentie la ei si banui ca ceva se intamplase. Insa ceva de bine, pentru ca altfel nu ar fi zambit ei... Se uita inspre geam si, il vazu! Capul lui Napoleon se vedea in cadrul ferestrei si aripile i se miscau ritmic. Sari din pat si o zbughi pe scari, fara sa mai astepte si fara sa mai auda vocea mamei care o ruga sa se imbrace inainte sa iasa afara... Napoleon al ei era acolo! Acesta se oprise pe gazonul din fata casei si o privea fericit. Iulia fugi catre el, ii prinse capul mare in maini si il imbratisa strans. Lacrimile incepura sa le curga amandorura. De fericire... Insa mai trebuia ceva ca fericirea lor sa fie completa. Qualqio - napoleon o prinse delicat pe Iulia si o asezabine pe spinarea sa. Fetita se prinse cu mainile de solzii cornosi de pe gat si tipa fericita cand acesta isi lua zborul. Dragonii erau impreuna..... 08 august 2003 Marius DAMIAN |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate