……
Aceia care pleaca din aceasta lume se duc cu totii in Luna. Luna plina (purva paksa) le intareste suflul (prana), iar cealalta Luna ii face sa se nasca din nou.

Cu adevarat Luna este poarta catre lumea paradisului. Pe acela care raspunde Lunii, pe acela ea il lasa sa plece. Acela care nu raspunde, acela, devenit ploaie, este trimis aici, pe Pamant. Aici el renaste, fie ca vierme, fie ca pasare, fie ca peste, fie ca insecta, fie ca leu, fie ca porc mistret, fie ca sarpe, fie ca tigru, fie ca om, fie ca altceva. El poate renaste in orice conditie, dupa cum sunt faptele (karma) sale, dupa cum este cunoasterea (vidya) sa.

Ajuns in Luna el este intrebat astfel:
“Cine esti tu?”

El trebuie sa raspunda:
“Anotimpurile au produs samanta (retas) din salasul celui cu discernamant, din cele cincisprezece salasuri ale stramosilor. M-au asezat intr-un barbat viril si, prin acest barbat viril, m-au asezat intr-o mama. Nasterea mea a avut loc dupa douasprezece-treisprezece luni, prin unirea cu un tata (pitr) cu douasprezece-treisprezece luni mai inainte. Eu cunosc aceste lucruri si tot eu cunosc si lucrurile opuse acestora.

Voi anotimpurilor (rtu), purtati-ma spre nemurire (amartya) prin mijlocirea acestui adevar (satya), prin mijlocirea acestei asceze (tapas). Eu sunt anotimpul, sunt cel apropiat anotimpurilor.

“Cine esti tu?”
“Sunt cine esti si tu” – astfel raspunde el.

Atunci el este eliberat.
…..

(OBS: Escatologia brahmana sustine ca, dupa moarte, exista doua cai pe care le putea imbratisa sufletul: Devayana – calea zeilor – si Pitryana – calea tatilor. Pe Devayana merg sufletele celor care detin cunoasterea si care astfel sunt eliberati. Ei se vor duce ireversibil catre Brahman, existenta lor mundana incetand definitiv. Pitryana este calea celor care nu au obtinut eliberarea prin cunoastere si care se vor intoarce in lume. Numele acestei cai este datorat faptului ca primul trup in care un suflet exista in cadrul unei existente terestre este trupul tatalui sau. Ulterior tatal il va plasa intr-o femeie si abea dupa 12-13 luni (probabil ca este vorba despre o perioada calculata dupa un calendar lunar – de aici diferenta intre perioada de 9 luni calculata dupa calendarul solar) sufletul isi incepe existenta intr-un trup propriu.
Inainte de a porni pe calea zeilor sau pe calea tatilor, sufletele se duc mai intai pe Luna, iar de aici, in functie de cunoasterea pe care o poseda, sunt trimisi fie spre brahman, fie, prin intermediul ploii, inapoi pe Pamant. Ceea ce decide calea pe care o va urma un suflet este cunoasterea, mai exact cunoasterea de sine. Nu faptele comise, nu eruditia sunt cele care ii pot conferi unui suflet eliberarea si dizolvarea in Brahman, ci doar capacitatea de a raspunde in mod corect la intrebarea “Cine esti tu?”)

…..
Cat timp omul vorbeste, el nu poate sa si respire. Atunci el sacrifica respiratia (prana) in vorbire (vac)

Cat timp omul respira, el nu poate sa si vorbeasca. Atunci el sacrifica vorbirea in respiratie.

Aceste doua ofrande nesfarsite si nepieritoare sunt aduse neincetat de catre om, atat cand este treaz cat si cand este adormit. Orice alte ofrande sunt pieritoare (antavat) caci ele sunt constituite din fapte…..

(OBS: A te cunoaste pe tine insuti inseamna totodata a deveni propriul tau stapan. De aceea textul de fata afirma ca acela care ajunge sa cunoasca caracterul superior si supraordonat al suflului fata de organele de simt, devine el insusi superior oamenilor. Si asa cum organele de simt lucreaza in slujba suflului, fara ca suflul sa fie nevoit sa solicite aceasta, tot astfel oamenii obisnuiti vor fi in slujba celui care detine cunoasterea, fara ca el sa fie nevoit sa le solicite serviciile)
…..
Asa cum aceasta invatatura este cea mai cuprinzatoare, cea mai glorioasa si cea mai stralucitoare dintre invataturi, tot la fel, cel care cunoaste aceasta este cel mai bogat, cel mai glorios si cel mai stralucitor dintre toate fiintele.
…..
Cel care se culca cu femeia sa trebuie sa o atinga in dreptul inimii spunand astfel:
“Tu, cea care ai stapanit nemurirea (amrtatva) prin ceea ce este bine delimitat si asezat in interiorul inimii tale, fie ca tu sa nu decazi vreodata datorita pacatelor copiilor tai”
Atunci progeniturile ei nu vor muri inaintea ei.

Cineva care a fost plecat si s-a intors trebuie sa sarute capul fiului sau, spunand astfel:
“Ai aparut din fiecare din madularele mele; te-ai nascut din inima mea. Tu, fiule, esti Sinele meu. Fie ca viata ta sa fie lunga cat o suta de toamne!”
Apoi ii spune pe nume zicand astfel:
“Fie ca tu sa fii o piatra, sa fii o secure, sa fii aur strans laolalta. Tu fiule esti stralucire (tejas). Fie ca viata ta sa fie lunga cat o suta de toamne!”
Apoi ii spune pe nume si il imbratiseaza spunandu-i astfel:
“In felul in care Prajapati a imbratisat creaturile spre binele lor, tot asa te imbratisez si eu pe tine.”
In continuare, ii murmura in urechea sa dreapta astfel:
“Rjisin, binefacatorule, daruieste-ne bunuri!”
“Indra, da-ne cele mai bune posesiuni!” – astfel murmura in urechea stanga.
“Nu ma ucide, nu ma inspaimanta, viata ta sa fie lunga cat o suta de toamne! Fiule iti sarut capul, pronuntandu-ti numele.”
El trebuie sa sarute de trei ori capul fiului spunand astfel:
“Scot un muget catre tine, un muget asemanator mugetului vacii.”
El trebuie sa scoata un muget inspre capul lui de trei ori.

…..

Ritualul tatalui incredintand fiului traditia – astfel a fost el numit.
Tatal muribund isi cheama fiul. Dupa ce a acoperit casa cu iarba proaspata, dupa ce a pregatit focul si a asezat pe el un vas in care se afla un blid de orez, imbracat cu vestminte noi, tatal sta intins. Fiul, dupa ce a venit, se apleaca de sus catre el, atinge organele tatalui sau cu organele sale astfel incat, din acea pozitie, indreptat catre el, tatal sa ii incredinteze traditia. In continuare el ii incredinteaza urmatoarele:
“Lasa-ma sa-ti dau vocea (vac) mea, tie!”, spune tatal
“Iau vocea ta in mine”, spune fiul
“Lasa-ma sa-ti dau suflul (prana) meu, tie!”, spune tatal.
“Iau suflul tau in mine”, spune fiul.
“Lasa-ma sa-ti dau ochiul (caksus) meu, tie”, spune tatal.
“Iau ochiul tau in mine”, spune fiul
“Lasa-ma sa-ti dau urechea (srotra) mea, tie!”, spune tatal
“Iau urechea ta in mine”, spune fiul.
“Lasa-ma sa-ti dau gustul (rasa) hranei (anna),tie”, spune tatal
“Iau gustul hranei in mine”, spune fiul.
“Lasa-ma sa-ti dau faptele (karma) mele, tie!”, spune tatal.
“Iau faptele tale in mine”, spune fiul.
“Lasa-ma sa-ti dau fericirea (sukha) si durerea (duhkha) mea, tie”, spune tatal
“Iau fericirea si durerea ta in mine”, spune fiul
“Lasa-ma sa-ti dau beatitudinea (ananda) mea, placerea (rati) si functia mea de procreatie (prajati), tie!”, spune tatal.
“Iau beatitudinea ta, placerea ta si functia ta de procreatie in mine”, spune fiul.
“Lasa-ma sa-ti dau miscarile mele , tie!”, spune tatal
“iau miscarile tale in mine.”, spune fiul.
“Lasa-ma sa-ti dau mintea (manas) mea, tie!”, spune tatal.
“Iau mintea ta in mine”, spune fiul
“Lasa-ma sa-ti dau constiinta (prajna0 mea, tie!”, spune tatal.
“Iau constiinta ta in mine”, spune fiul.

Sau, daca tatalui ii este cu neputinta sa vorbeasca mult, atunci sa spuna pe scurt astfel:
“lasa-ma sa-ti dau suflurile mele tie!”
Fiul trebuie sa spuna astfel:
“Iau suflurile tale in mine”

In continuare fiul se intoarce spre dreapta si pleaca. Tatal ii striga astfel:
“sa te bucuri de faima (yasas), stralucire sufleteasca (brahmavarcas) si renume (kirti)!”

In continuare fiul priveste pe dupa umarul stang si, punandu-si capul intre maini sau acoperindu-l cu marginea hainei, spune astfel:
“Fie ca tu sa obtii lumile paradisiace (svarga loka) si ceea ce doresti!”

Daca tatal se face bine, atunci trebuie sa traiasca sub autoritatea fiului, sau sa rataceasca ca ascet. Daca totusi moare, atunci ei trebuie sa ii asigure ceremonialul mortuar asa cum se cuvine sa fie asigurat, asa cum se cuvine sa fie asigurat.

…..

Nu vocea e de dorit sa fie cunoscuta. Cel care vorbeste sa fie cunoscut!
Nu mirosul este de dorit sa fie cunoscut. Cel care miroase sa fie cunoscut!
Nu forma e de dorit sa fie cunoscuta. Cel care vede sa fie cunoscut!
Nu sunetul este de dorit sa fie cunoscut. Cel care aude sa fie cunoscut!
Nu gustul hranei e de dorit sa fie cunoscut. Cel care discerne gustul hranei sa fie cunoscut!
Nu actiunea e de dorit sa fie cunoscuta. Cel care actioneaza sa fie cunoscut!
Nu fericirea si durerea e de dorit sa fie cunoscute. Cel care discerne fericirea si durerea sa fie cunoscut!
Nu beatitudinea, placerea sau procreatia e de dorit sa fie cunoscute. Cel care experimenteaza beatitudinea, placerea sau procreatia sa fie cunoscut!
Nu miscarea este de dorit sa fie cunoscuta. Cel care se misca sa fie cunoscut!
Nu gandirea e de dorit sa fie cunoscuta. Cel care gandeste sa fie cunoscut!

Aceste zece elemente ale existentei (bhuta matra) trimit la constiinta (prajna) si cele zece elemente ale constiintei trimit la existenta
Daca elementele existentei n-ar exista, nici elementele constiintei n-ar exista si daca elementele constiintei n-ar exista, nici elementele existentei n-ar exista.
Nici o forma (rupa) nu a luat nastere din alta parte decat din constiinta si nici aceasta multiplicitate a lumii.

Asa cum circumferinta rotii unui car este fixata in spita iar spitele sunt fixate in butuc, tot asa elementele existentei sunt fixate in elementele constiintei iar elementele constiintei sunt fixate in suflu.
Acest suflu este Sinele – constiinta, este beatitudinea este lipsa batranetii (ajara), este nemurirea (amrta). EL nici nu se face mai mare prin mijlocirea faptelor pioase, nici nu se face mai mic prin mijlocirea faptelor ne-pioase. Acesta il face sa savarseasca fapte pioase pe acela care doreste sa se ridice din aceste lumi si tot acesta il face sa savarseasca fapte ne-pioase pe cel care doreste sa se coboare. Acesta este cel care pazeste lumea, acesta este suveranul lumii, acesta este cel care stapaneste lumea.
El este Sinele (atman) meu – astfel este cunoscut
El este Sinele meu – astfel este cunoscut.
…..

UPANISAD - EXPLICATII GENERALE


1. Hinduismul nu crede in fericirea lumeasca si, de aceea, nu urmareste o transformare inspre bine a intregii lumi (transformare care in viziunea acestei religii ar fi principial imposibila) ci tocmai indepartarea fiintei umane de lumea aducatoare de suferinta, protejarea individului de maleficitatea inerenta fenomenalului.

2. Cea mai mare dintre cele mai prestigioase si mai autoritare culegeri de upanisade contine 108 texte si probabil ca in jurul acestei cifre se situeaza numarul upanisadelor autentice.

3. Substantivul feminin upanisad deriva din verbul “upa-ni-sad” care are, printre altele, si sensul de “a sta jos, aproape de” (Discipolul langa invatator). In alte texte pare sa aiba sensul de “invatatura secreta”

4. Veda era axata pe venerarea unor zeitati antropomorfe(…)Zeii interveneau uneori direct in viata terestra. Nu exista o diferenta fundamentala, principiala intre zei si oameni, relatia era de tipul suveran-supus (…)

5. Upanisadele schimba radical perspectiva. (…) Noua conditie a omului este aceea de egal al zeitatii supreme. Este vorba chiar de o relatie de identitate absoluta.

6. Omul este Brahman, este principiul transcendent care insa nu se poate vedea pe sine insusi si atunci, in loc de cunoasterea de sine, apare cunoasterea iluzorie a lumii fenomenale. Fiinta umana este totuna cu Brahman, insa o ipostaza alterata a acestuia, o ipostaza in care Brahman si-a pierdut constiinta de sine si percepe iluzia Universului manifestat in loc sa se perceapa pe sine insusi. Altfel spus, omul este Brahman care, prin intermediul unui anumit trup, vede lumea fenomenala si se implica in ea.

7. Atitudinea pe care omul trebuie sa o aiba fata de Brahman nu mai este , conform upanisadelor, una de supunere ci una de cautare. Gasirea lui Brahman echivaleaza cu gasirea adevaratei identitati, a suficientei de sine si deci a beatitudinii absolute.

8. Autorii upanisadelor nu se dezic de Veda

9. Brahma este zeul suprem; Brahman este principul transcendent

10. Veda este preocupata de structura Universului; Upanisadele analizeaza lumea dintr-o perspectiva nu structurala ci principiala, metafizica.

11. Aspectul idealist al ontologiei Upanisadelor: Lumea este doar o creatie a constiintei si nu ceva exterior ei. Constiinta este postulata drept principiu al intregii existente, drept unica existenta neconditionata

12. Universul este o iluzie ce il are pe Brahman drept subiect experimentator. Este realitate iluzorie ce ia nastere in constiinta absoluta. Lumea fenomenala este Brahman visand

13. Hiranya-Garbha (“embrionul de aur”) este cea dintai ipostaza a lui Brahman intrat in lumea fenomenala, insa nu este cea dintai fiinta umana, nu este corespondentul hindus al lui Adam. In textele vechi se spune ca Hiranya-Garbha ar constitui Sinele Universului, sufletul lumii

14. Nasterea lui Hiranya-Garbha este pusa in corespondenta cu nasterea lui Viraj – materia primordiala aflata intr-o forma nedeterminata, Universul lipsit de determinatii senzoriale. Relatia in care se afla Hiranya-Garbha fata de Viraj este aceeasi cu cea dintre Atman si lumea fenomenala experimentata de acesta

15. Asa cum Atman este substratul fiintial al oricarei experiente individuale, tot astfel Hiranya-Garbha constituie suportul in care este stabilit Viraj

16. Omul apare ca un microcosmos, un cosmos la dimensiuni reduse. (…)Brahman, in ipostaza sa de Atman experimenteaza Universul ca fenomen individual (perceptia individuala a Universului), iar in ipostaza sa de Hiranya-Garbha il experimenteaza pe Viraj

17. Totalitatea elementelor sensibile este Viraj, este realitatea obiectiva din spatele oricarei perceptii. Obiectiva in raport cu fiintele umane, insa nu si obiectiva la modul absolut

18. “Karma” este o forma a verbului “kr” – “a face” si se traduce prin “fapta”

19. Ceea ce conteaza pentru ganditorii brahmani, interesati nu atat de explicarea Universului, cat mai ales de anihilarea suferintei umane, este aplicabilitatea Karmei la nivelul fiintelor umane

20. Atat dimensiunea externa a vietii unui individ (lumea in care se naste) cat si cea interna (ceea ce el savarseste in acea viata) cad sub incidenta determinatiei karmice. Atat lumea in care se naste o fiinta cat si tot ceea ce realizeaza ea in cadrul acelei lumi sunt consecinte necesare ale continuturilor karmice acumulate pe parcursul vietilor anterioare.

21. In Vajrasucika Upanisad se spune ca pana si oamenii cei mai sfinti actioneaza nu in acord cu vointa lor, ci dupa cum le este dictat de impregnatiile karmice ce exista la nivelul sufletelor lor

23. Deoarece fiinta umana nu este nimic altceva decat Universul la scara redusa, elementele microcosmosului uman nu sunt altceva decat ipostaze ale componentelor macrocosmosului. De exemplu ochii nu sunt altceva decat Soarele aflat in registul corpului uman(…) Fiecarui organ de simt sau de actiune al omului ii corespunde o anumita zeitate, este o ipostaza corporala a zeitatilor. Deseori, atunci cand se vorbeste despre simturi sau despre componentele naturii, textele brahmane se refera la acestea folosind cuvintele “deva” (zeii) sau “devata” (zeitatile)

(Toate observatiile si explicatiile apartin lui Ovidiu Cristian Nedu)