Stateam cocotat pe balansoar si cu un bat lung desenam cercuri in nisip. La un moment dat erau atat de multe cercuri incat am ametit si am cazut pe spate. Mi se parea ca pana si cerul se invarte si ca nu eu sunt sub el, ci el e sub mine. Eram putin ametit si nu desluseam mare lucru, doar copacii ai caror coroane lasau sa treaca numai cateva fire de lumina. Apoi am auzit rasetele celorlalti si pe tata care se apropia de mine razand si el si dojenindu-ma impaciuitor: "Hai mestere, hopa sus, ca ti-ai murdarit si hainele astea!". Iar eu m-am ridicat tinandu-l de mana si incercand in acelasi timp sa iau si batul de pe jos, dar eram atat de dolofan incat abia ma puteam apleca.

Dupa nici o saptamana m-a dus la bunica, unde Florica mi-a mancat biberonul. Mi-a fost atat de ciuda pe ea, incat nu am mai vrut sa o vad toata vara. Plangeam ori de cate ori incerca sa ma duca cineva la ea. Oricum, in vara urmatoare redevenisem prieteni si am inceput sa ii povestesc de copacul meu Seegard de la Bacau, de genunchiul pe care mi-l julisem la fotbal, de barajul de la insula si cate si mai cate. Iar Florica rumega linistita si ma asculta dand din coada, alungand gazele care o tot sacaiau.

Tot in vara aceea au inceput sa construiasca blocul. Nu pricepeam cum pot sa mai adauge doua scari daca blocul nostru era deja gata. Si apoi ce fel de bloc e ala care are doua scari separate, de parca ar fi alta cladire? Si ma minunam in timp ce alergam prin labirintul fundatiei, unde ne facusem toti case cu baie si bucatarie si mai ales cu garaj pentru masina. Apoi mi-a placut si grenada pe care o gasise Ciprian in gramada de pamant de langa santuri. Ne-am uitat toti curiosi la dansa, dupa care am inceput a o arunca prin "transeele" muncitorilor de la bloc, pana cand ne-a vazut unul dintre ei si a inceput sa tipe la noi.

Asta era lumea mea, un parculet, o vacuta si blocul de la Bacau. Dar eu eram mandru si mi se parea atat de mare si de frumoasa incat nu as fi plecat niciodata de acolo. Totusi, cineva a avut alte planuri cu mine. Unii au vrut sa fiu inginer ca tata, altii profesor ca mama, unchiu' Iulian mi-a zis ca voi fi miner pentru ca stau toata ziua cu degetul in nas, mama a zis ca ma face cioban daca nu invat, dar pe mine nu m-a intrebat nimeni ce vreau sa fiu, poate pentru ca toti stiau ca vreau sa raman copil...