poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-15 | |
----------------------------------------------------------------------
In asteptarea doamnei Bufnita, Mufi isi pregati culcusul cum putu el mai bine, desi armura il cam incurca la miscari. Dupa ce culcusul fu gata, se tranti in el cu un oftat obosit: - Ooof, ce zi!Ma intreb daca o sti domnul Bufnita unde gasesc un cal mic si alb. Abia termina de spus asta, si auzi un falfait de aripi in copacul de deasupra lui. - Buhuhu, buna seara micutule, se auzi o voce si mai groasa decat a doamnei Bufnita. - Buna seara domnule Bufnita, spuse Mufi dandu-si seama cu cine statea de vorba. - Ia spune micutule, de ce iti trebuie tie un cal alb? Fiindca Doamna Bufnita mi-a zis ca iti trebuie neaparat. - Pai.. cum sa va spun, eu am acum armura asta stralucitoare, sabie la sold, coif pe cap, si mi-ar mai trebui un cal ca sa fiu cavaler adevarat. Un cal mai micut, asa, ca pentru mine. - Buhuhu ha ha ha, rase domnul Bufnita. Cavalerii adevarati sunt cei care lupta pentru tara lor, sau care apara printesele. Tu stii sa lupti? Nu conteaza daca ai cal sau nu. Important este sa fii viteaz. Ei? Esti viteaz? - Pai..nu am apucat sa ma lupt pana acuma, zise Mufi rusinat. Dar cu cine se lupta cavalerii pentru tara lor, si de cine le apara pe printese? - Hm, nu stii nimic, micutule. Pai tu nu ai auzit de balauri? - Parca am auzit ceva acum catva timp, dar am inteles ca balaurii nu mai traiesc pe aici, fiindca nu le place apa. Cica ei beau numai apa minerala. - Este adevarat, dar cate un balaur, doi, se mai gasesc totusi. Ar trebui sa te lupti cu ei. - Cu care din ei? - Cu oricare din ei. - Pai.. nu sunt cam mari pentru mine? - Buhuhu, ha ha ha, sigur ca sunt mari, dar asa iti vei dovedi vitejia. - Hm, zise Mufi. Si nu mai exista nici un alt mod de a-mi dovedi vitejia? - Eh, mi se pare mie ca esti cam fricos micutule! - Nu, nu, adica nu fricos, dar ma gandeam asa, ca poate.. - Bine, bine, zise plictisit domnul Bufnita. Vad ca nu esti interesant deloc. Ai putea sa incerci sa intri in ostirea Regelui, fiindca am auzit ca imparatul Negru vrea sa atace imparatia. Mai treci pe aici cand o sa fii cavaler, da? Spuse domnul Bufnita si cu un falfait de aripi disparu in intuneric. - Ce sa fac eu pe campul de lupta? Poate doar sa lustruiesc armurile cavalerilor sau sa le hranesc caii, ca altceva... sau poate o sa gasesc un dusman mai mic, ca sa ma pot lupta si eu cu el. Imbarbatat de acest gand, Mufi adormi imediat. A doua zi dimineata, cu hotararea de a lupta pana la moarte pentru Printesa, se infatisa la capitanul ostirii. - Buna ziua domnule Voinicel ( asa il chema pe capitan). - Buna ziua… hei, dar tu nu esti Mufi, ursuletul care vrea sa fie cavaler? Zise zambind domnul Voinicel. Vezi bine, deja stia toata lumea de la palat de ispravile lui Mufi. - Ba da, ma gandeam sa intru si eu in oastea Regelui, zise Mufi gandindu-se ca acum-acum va incepe si capitanul sa rada de el. Facandui-se mila de bietul ursulet, care se vedea bine ca e gata sa planga de jena, domnul Voinincel ii spuse: - Bine Mufi, tu o sa fii mana mea dreapta. Cand o sa am nevoie de ceva, tu o sa ma ajuti. E bine? - E foarte bine, chiui Mufi de bucurie ca intrase in oastea Regelui. plin de mandrie, incepu sa bocaneasca, sa zdrangane si sa scartaie din toate incheiturile plimbandu-se prin biroul domnului Voinicel, pana cand acesta il ruga sa sada un pic, si sa-i citeasca scrisorile spionilor trimisi la imparatul Negru. Facandui-se mila de bietul ursulet, care se vedea bine ca e gata sa planga de jena, domnul Voinincel ii spuse: - Bine Mufi, tu o sa fii mana mea dreapta. Cand o sa am nevoie de ceva, tu o sa ma ajuti. E bine? - E foarte bine, chiui Mufi de bucurie ca intrase in oastea Regelui. plin de mandrie, incepu sa bocaneasca, sa zdrangane si sa scartaie din toate incheiturile plimbandu-se prin biroul domnului Voinicel, pana cand acesta il ruga sa sada un pic, si sa-i citeasca scrisorile spionilor trimisi la imparatul Negru. Si asa trecu prima zi a lui Mufi ca soldat. Dupa cateva luni toti soldatii il cunosteau, fiindca el era cel care le aducea cafea calda inainte sa plece la lupta. Si soldatii nu mai radeau de el, fiindca Mufi era atat de dragut si de zambitor si gata sa ajute pe toata lumea, incat nu mai indraznea nimeni sa glumeasca pe seama lui.Iar Mufi in armura lui stralucitoare servea si pe post de ceasornic pe campul de lupta, fiindca in toiul bataliei nu mai statea nimeni sa se uite la ceas, toti se luau dupa armura lui Mufi. Cand era foarte stralucitoare, cea mai stralucitoare, insemna ca este pranzul, si atunci se opreau sa manance, si soldatii Regelui, si soldatii imparatului Negru. Seara, cand armura nu mai stralucea aproape deloc, lupta inceta pana a doua zi dimineata la rasaritul soarelui. Si asa mai trecura cateva luni de lupta, pana cand intr-o zi, imparatul Negru le spuse ostenilor sai: - M-am saturat de maimutoiul ala stralucitor, pana maine dimneata sa-l rapiti si sa-l aduceti la mine. Vreau sa vad si eu de ce toata lumea il place, si pe mine nu. - Dar nu e maimutoi, indrazni sa sufle marele sfatuitor al imparatului, pe numele lui Soptila. E un.. - Da, da, il intrerupse imparatul. E un ursulet de plus. Stiu foarte bine. Soptila, daca nu aduci maimutoiul aici pana maine dimineata, o sa-ti tai capul. - Am inteles imparate, zise Soptila si incepu sa faca un plan de rapire. ------------------------------------------------------------------- |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate