_ Partea intai _

Plaja era mai tot timpul pustie la ora aceasta, faptul ca acum se plimbau indragostiti, se jucau copii supravegheati de bunici, il irita. Ca si cum devenise oarecum proprietar de plaja. Isi lua prosopul si cartea si incerca sa caute un loc mai retras, chiar si la umbra.
Inchise ochii incercand a mia oara sa faca ceea ce ii reusea cel mai greu: sa nu se gandeasca la nimic. Nu facea yoga, unii spun ca asta ar ajuta. Imposibil de reusit deci. Deschise apoi cartea. Pe Carina o lasase cu doamna Julieta, dornica, in lipsa nepotilor, de a rasfata, de a dadaci. Se simtea ciudat fara ea, singur, dar liber, fara a mai fi urmarit d eprivirile feminine care insinuau, care il faceau sa se simta vanat, deci vulnerabil. Era un om condamnat la un veac de singuratate, iar lucrul acesta nu putea fi schimbat. Era cam tarziu pentru schimbari. Era cald, ganduri de piersici zemoase si pepeni verzi ii mai potoleau setea si il tineau pe loc, sub soarele arzator.
La varsta lui te multumesti cu o dimineata fara migrene, un soare bland pe umeri si apa fosnind pe deasupra . O ea este optionala, dar de cele mai multe ori nu exista. Ramane o fluturare de batista la sfarsitul concediului, un mi-a parut bine din varful degetelor, dupa ce le-ai sarutat, unul cate unul. Cateodata se isca din spuma sau dintr-o fantezie erotica ce trece pe langa tine fluturandu-si o esarfa pe solduri, ca un semn de intrebare incolacit in jurul mijlocului. O admiri de undeva dintre nisipuri, ca strutul. Il cuprinde o toropeala sora cu moartea, venita de undeva din adancuri. Cartea ii scapa usor printre degete, lumina se face ghem, apoi devine punctiforma, o mira colorata pe un fond negru.

Adele se foieste in sezlongul vargat, rasfatandu-se intre prosopul asortat, cu ancore, si un soare curios. Simte o nervozitate oarecare, poate pentru ca de catva timp un barbat intre doua varste atipise la cativa metri distanta, cu o carte in mana. Era putin caraghios, ca si cum s-ar fi prefacut mort. Ii venea sa mearga la el si sa dea la o parte cartea, sa-i dezveleasca fata,. Radea singura imaginandu-si cum ea se va speria terbil, stiind ca totul nu este decat o joaca, iar el un om care doarme si nu unul mort.


Ciudat este cum anumite intamplari din copilarie ne determina intreaga viata, de la un punct inainte. Faptul ca ai muscat dintr-un mar sau nu, la un moment dat, stabileste daca te vei otravi sau nu.
Ea a stiut ca in momentul in care barbatul s-a trezit, dandu-si paginile cartii la o parte, putin buimac, a stiut ca a muscat din mar.

El nu mai avea gust de ploaie in gura , iar pe maini simtea zaharul lipicios, de la vata de zahar pe care o topisera in balci. Isi cumparase de acolo inghetata, mere pe bat, alvita si multe clame, cu ursuleti verzi, roz, cu ciupercute. Isi tinea pantofii in mana, se facuse atat de cald. Praful de pe marginea soselei li se lipea de picioare, de gat, ii vedea cercuri de sudoare, de roua, inconjurandu-i gatul. Praful acela fin pe alocuri il ducea cu gandul la mare, o mare pe care nu o cunsocuse inca. Oare de ce ii zicea mare? Sigur daca mergi al mare o data, iti ramane printre degetele de la picioare. Le era si foame,: vata pe bat nu le-o potolea deloc, iar merele rontaite pe drum, de prin garduri, nu le potolise nici setea.
El mergea in fata, conducea. Ii vedea baschetii chinezesti albastri, care o hipnotizau. Apoi a last-o pe ea in fata. Ii urmarea talpile roz innegrindu-se. A inceput sa ploua. Mai intai asfaltul a inceput sa se stranga sub stropi, apoi stropii cresteau in jurul ei, aure, ingeri, nu s-a putut abtine sa nu o ia in brate, sa ocoleasca baltile cu ea, sa-i auda inima batand ca a unui iepure de camp.
S-au oprit apoi pe marginea soselei , sa se odihneasca putin, sa se racoreasca. Ore intregi au privit ploaia de sub ploaie.

Trezindu-se brusc se gandi la Carina. Cred ca ii lipsea. Adormise ca un batran caraghios ce era, cu gura cascata si cu ochelarii pe nas. Probabil ca fata de vis-a -vis care aparuse nu se stia cand pe teritoriul acesta ocupat de el, s-a distrat pe cinste privind un batran nebun adormit. Simtea nevoia sa bea apa. Un acordeon jelea undeva, la o terasa, Valurile Dunarii.