M-am trezit in dimineata asta cu gandul la ziua de ieri, fara sa imi dau seama de ce trebuie sa ii fac un bilant si sa imi spun inca inainte de a ma ridica din pat: a fost in regula, iarasi a mai trecut o zi, o duminica sau marti sau ce-o fi fost, eu nu am cazut, masca nu s-a miscat, balastul sufletului este la locul lui; in fine m-am trezit in dimineata asta cu gandul la cu totul altceva decat ma gandeam cu adevarat, normal, ma ascund si de mine atunci cand ma incoltesc din toate partile cu norme invechite, m-am trezit si mi-am reluat locul din mijlocul unei incaperi spatioase unde trebuie sa zambesti atunci cand ti se zambeste si sa plangi atunci cand cererea lacrimilor nu mai poate fi evitata prin nici o alta manevra, am ajuns aici, actor cu jumatate de norma in rolul singurului personaj care mi-a fost dat sa-l joc vreodata; asadar zambesc si plang pe cat mi se pare decent sa zambesc si sa plang, vorbesc si ma aud ca si cum nu as vorbi eu si nu as zambi si plange eu ci e doar o parere sau unul din visele de aseara, unul oarecare, la alegere, pentru ca toate sunt la fel, chiar daca eu nu imi amintesc nici unul dintre ele; de unde stiu ca visez, da stiu, altfel cum de ma trezesc cu oboseala ravasita in corp si minte, ma trezesc departe, in alte cuprinsuri mentale si imi trebuie ceva vreme sa ma recunosc, uneori chiar imi trec mana peste fata, intr-un gest reflex si nu de putine ori imi pare nefamiliara ( mana...fata...), dar lumina diminetii anuleaza rapid orice dubiu: eu sunt, am fost si voi fi atata timp cat imi va fi permisa o alternativa echitabila de supravietuire; cand am ajuns aici, in locul oricarei circumstante noaptea s-a vestejit in propria ei uitare iar sunetul indiferentei si-a facut loc iarasi in suflet: inca o zi cu zambete si lacrimi, e partea mea din comedia ce se desfasoara repetat, stiu cum sa ma comport, astfel incat sa nu ma mai recunosc nici eu, asta pana cand marea sirena a sfarsiturilor perene isi suna pauza, plec iarasi si iarasi ma intorc si plec si ma intorc pana cand intoarcerea si plecarea se vor contopi una in alta fara sa se mai poata deosebi in liniaritatea drumului-unul singur care exista-eventual cu variatii temporale dar unic si trist( sau vesel, de ce nu); plang si zambesc complice: inca o zi a inceput...