mă trezesc dimineața și mă uit la ceas grăbit... nu-mi dau seama cât e... o fi prea devreme mă gândesc...
bâjbâiesc prin casă în căutarea întrerupătorului, de fapt, care întrerupător?
mănânc normal, ce mănânc în fiecare dimineață: un măr, și-o juma' de lapte, unii cică: "nu se potrivesc!"; atunci de ce s-au mai luat?
cam întuneric și azi. ca de obicei, de-un timp incoa'.
da ce să faci, îmi spunea cineva: "o să te obișnuiești"
greu te mai obișuiești și cu întunericul... parcă-i mai bine la lumină, numai că lumina îmi dă dureri de cap, mă orbește, hă, hă, să vezi cum e când te orbește, tremuri tot și ai vrea să fugi pe undeva la un maraton îmbibat de transpirație și deodorante sport. ce porcărie să fugi când îți tremură picioarele de nemâncare, de două zile, numa mere. mă uit în dreapta, asta după ce cobor cu grijă scările... de fapt, nu mă uit, ci privesc fiindcă ăsta-i sinonim și se potrivește mai bine cu titlul... că uitatul ține mai mult de memorie și eu cu asta stau slab de tot... doar "Dan, căpitan de plai" am știut cândva mai bine...

țin în stânga cărțile mai groase ca cele din librării și asta nu pentru că citesc mai mult ci mai atent. îmi prind câteodată și degetele între ele cum prindea mama muște când învăța pentru examenele de grad... sau țânțari, noaptea.

pute pe scară a untură pentru haioșe de-mi vine acidu'-n gât dar nu degeaba mi-a zis buna că plânsul și vomitatul sunt semne de slăbiciune, că oricum nu trag mult la cântar... mă mai cântăresc câteodată pe pod în Centru că-i cu două mii fisa numa' și ce să faci în ziua de azi cu două mii altceva decât să te cântărești? îți mai aduci măcar aminte ce vei avea mâine la cină...
ei, las' că nu-i chiar așa, mai exagerează omul. nu de alta dar începi la un moment dat să-ți plângi de milă.

s-au cam pătrățit lucrurile și-mi alunecă bastonul pe orice, și privirea alunecă rapidă, vioaie, pătimașă și alte multe sinonime din astea... și? --> nu mai văd... și asta de mult timp... pe când citeam cărți subțiri și mă trezeam ziua și aveam întrerupătoare în casă și tu-mi spunea-ai: "lasă mamă, eclipsa-n pace!"
... dar eu... tot timpul am fost un încăpățânat... nu mi-a plăcut să ascult... dar, m-am obișnuit.