UÈ™a este pragul care desparte lumea mea interioarã de cealaltã lume pe care încerc sã o pãtrund cu mintea , cu zborul, cu visul.
Când neliniÈ™titã de zbuciumul vieÈ›ii mã retrag dincolo de uÈ™a inimii mele gãsesc acolo lumea tainicã a sufletului care pãstreazã în ea perla cunoaÈ™terii de sine, perla iubirii È™i a speranÈ›ei.
UÈ™a e ca un vãl de borangic ce desparte lumea mea interioarã de ceilalÈ›i È™i în care mã ascund ca-ntru-n cuib cald È™i primitor care mã umple cu forÈ›ã, putere È™i sete de cunoaÈ™tere care mã împing dincolo de uÈ™a dintre douã lumi È™i mã îndeamnã sã caut È™i sã descopãr noi feÈ›e ale frumuseÈ›ii È™i bucuriei de a trãi.
Când înfioratã de primãvarã È™i iubire întreb în È™oapta inima ce înseamnã dragostea uÈ™a se deschide împinsã parcã de o suflare de vânt È™i-mi dezvãluie toate tainele lumii, ale primãverii È™i ale soarelui.
Dincolo de uÈ™a sufletului meu se revarsã o luminã albastrã, strãvezie în care cerul se topeÈ™te în adâncul fiinÈ›ei mele, pãmântul devineo inimã de copil, soarele se preschimbã într-o boabã de cristal purtând în ea reflexele rãsãritului È™i florile devin miresme ale primãverii amestecate de adierea blândã a vântului.
Acolo mã ascund acum...