Vise de primavara (final)
Capitolul 5

sticla de finlandia langa mine, este adevarat ca ma imbat, as vrea sa va vad pe voi cum reactionati cand va moare fiinta, siroaie negre de lacrimi curg pe pieptul, pe burta mea, nenorocitilor, dati-mi-o inapoi, si apoi vine sunetul metalic al capacului cosciugului, uita cineva oare acest zgomot ?
infern in vis, ma sucesc si imi simt patura de sub mine valurita, poate ar vrea ea sa se traga de sub trupul meu, nimic nu ma mai suporta, degetele mi s-au incovoiat intr-un mod nefiresc, da, cate un glont in teasta tuturor, dar nu se poate baietel, asa ceva nu ar fi moral si in plus ce au ei de a face cu drama ta, uratilor, abia mai am putere sa strig la voi, scuip sange si pe fata imi apar crapaturi adanci, am imbatranit in cateva secunde, atunci cand a explodat turnul ala dement, de ce a trebuit sa crape atunci, aceleasi intrebari cu raspunsuri de fiecare data luate dintr-un cazan, da, asta este, o sa ma duc la Dumnezeu cu o oala in care sa bag toate raspunsurile pe care le voi primit si apoi, aleator, le voi scoate si va voi
improsca cu ele....

simt ca incep sa devin fals, dar mie nu mi-e mintea la asta, dorul ala infinit care nu creste si nu scade, dor constant cu propria-mi fiinta, acel plans pe care nu il voi uita niciodata, plans nervos, zguduitura necontrolata a capului si apoi a mainilor, du-te vino la ochi pentru a-mi smulge lacrimile si de a le pune la loc, de ce iesiti, de ce nu mai esti si apoi deschid ochii, ea este acolo, dar nu este acolo, ore intregi, cine stie cate ore s-au scurs de cand stau in noapte si plang, apoi la servici ore de minciuna care ma sfredelesc, care imi inunda capul si incearca sa il sfarame, metroul cu luminile lui albicioase care trec una dupa alta, cai lactee subterane si starea de trezie continua, da, mai ales asta, cu ineficienta tuturor pastilelor de dormit si a bauturii, sunt alta persoana care sta si vegheaza ca sa sufar, este acel rau din mine care imi doreste moartea, sau isi doreste moartea lui, l-am intrebat si nu a vrut sa imi spuna.

privind restrospectiv ma urasc pentru ca nici nu imi dau seama daca am meritat sau nu, este atat de greu oare sa iubesti neconditionat, da, incep sa cred ca da, pentru ca eu va urasc neconditionat pe toti si este atat de usor, fara pic de durere din partea mea, simt compasiune, oh ce cuvant frumos, asa de moral, bun de pus pe cruce aproape, poate cel mai neimplicativ(oare asa se spune ?) cuvant din cate exista, nu esti mai bun omule daca ai compasiune, totul e sa actionezi, asa mi-a spus in vis si l-am crezut, asa este, dar eu am ales alta cale, cea usoara, cea de ura, cat sunteti de fericiti cu totii, cu prietenele voastre si cu mancarea voastra care vi se scurge prin barba, cu trupurile voastre satisfacute de sex si cu zambetele cretine afisate de ori ce cate ori puteti. am incercat sa va iubesc, poate am si reusit, dar turnul a stricat totul, acel nucleu de turn deghizat in caramida care s-a tupilat in capul ei si nu a mai vrut sa mai iasa decat la operatie, hahahahahahahahaha, un zambet mi-a disparut rapid din grimasa pe care o port zilnic in discutiile cu voi, ma obosesc si ma
plictisesc, nebunilor....

dar cat imi e de dor sa iubesc, sa mai iubesc, insa acum va stiu, masa de termite, nu va mai puteti ascunde de mine, cine sufera a trecut de partea cealalta a baricadei, oare ce vrea sa spuna Biblia prin intoarcerea celuilalt obraz, io nu am mai avut nici macar puterea sa ma mai ridic de jos dupa ce am primit pumnul in obrazul drept, daramite sa il mai ofer si pe cel stang, dar asta se pare ca nu i-a impiedicat, s-au aplecat saracii si l-au folosit ei eficient si pe cel stang si cum sa nu iti creasca dispretul fata de acele discursuri blajine si sfaturi iesite din gura batranilor...

[...] si ma voi retrage in cochilia mea pentru cateva ore. luati-va forte noi ca sa ma infruntati....

Capitolul 6

Azi ceva mai calm, incercasem sa ma evit sa ma apropii de televizor, de acolo pleaca ura mea, iubirea mea, urbirea mea, ce aproape este de orbirea mea, am citit canetti si apoi…
Cum a fost la curve ? hahahah, dinti sticlosi si buze rosii, o lampa rosie si obosita atarnand de tavanul inalt, iar fetele defiland, unde oare am vazut asta, nu mai fac distinctia intre real si nereal, imi dau seama…shut up, esti in mainile mele si pot arunca caramida unde vreau si tu te duci si o ridici si apoi te imbeti de fericire…. Idiotule, nu ai gasit-o, de ce te minti, ai atins sanul si ti s-a parut ca te-ai trezit deodata, dar erai rece de sudoare, te uitai neputincios cum nu ti se scoala, scula ta, mandria satului…. Mi-a spart caramida ouale, am gandit animalic si am muscat din ea.

Si cretina asta cum se uita si nu face nimic, asa fa, suge acolo si incearca sa mi-o scoli, a dracu sa fie de treaba, acum am dat si banii si .. pleaaaaaacaaaaaa, iarasi este aproape de mine, unde sunt Doamne, nu ma parasi acum si te iubesc, te-am visat ieri si alataieri si toate zilele de acum inainte si de acum inapoi, am fost .. au, ma uit prostit in jos si aia ma muscase cam tare de piele, m-am trezit din reverie si am visat, iata ca mi se scoala, a dracu, stie meserie…

Stateam si ma gandeam acasa de ce nu am reusit…

Si acum sa intre, asa, cu grija, sunt un om lovit, stai sa ma iau un pahar, acum a aprins televizorul si eu ma uit la sanii ei, ii iau in mana si nu ii recunosc, oare sunt ai ei ? iar ea se uita la televizor, e serialul ei preferat, dar eu pot sa ma distrez in continuare. Cata generozitate, ma gandesc mecanic, in timpul ei liber eu pot sa imi satisfac placerea si apoi mi-am zis ca nu pot sa o misc in timp ce se uita la televizor...

Nebunie, nebunie, invocatie fara nume, busoane si usi imi trec prin ochii iesiti din orbite. Alb monstruos care se incaleca prin barba mea, intru si il caut printre fire negru, e usor la inceput, dar apoi il pierd, culorile isi stiu misiunea, soare portocaliu printre gene, inchid ochii si nu mai e, l-am pierdut, dar pe ea nu o pierd niciodata, oare te mai urasc inca ?
Da, pink floyd, si apoi chaplin, chaplin, batran, decrepit, uao, ce cuvant mai tin minte, oare de unde a venit, cine se putea compara cu chaplin odata, acum nu mai e nimic, a iesit din mintele tuturor, numai in a mea a mai ramas, traieste odata cu mine ca si ea

Totul e in mintea mea, si voi, mai catolici decat papa, de ce faceti distinctia intre iubire si a fi indragostit, de ce iubesti doar cand ai atins o anumita maturitate, oare voi nu puteti altfel ? ce mila mi-e de voi cateodata, sper sa puteti citi odata asta, sa va spun in fara cat de mila imi e de voi toti, de viata asta care vi se scurge printre maini, credeti ca va bucurati de ea, sau poate ca o stapaniti, nici vorba, ea va conduce, sau stiti asta deja ? Ma bucur…

Capitolul 7

Am uitat sa imi pun prezervativ, o sa mor de Sida…
Fete intoarse pe dos, am vazut sange curgand prin vene desfacute si pe mine iesind din mormant. Sau era vis ? iarasi ma zbat in aceeasi stare, parca nu avansez sau … o sa ma fac bine odata ?

Piele rupta pe degete…

Si nu mai pot, ma opresc, simt ca sunt aproape de caramida…. Asteapta, vin acum, intind mana si nu e nimic acolo, si totusi simt piscatura ca de iarba de mare, verdele slinos cum imi aluneca printre degete, am avut-o si am pierdut-o. pentru totdeauna. Trebuie sa inteleg asta….

Capitolul 8

Si cam atat am mai putut sa mai recuperez din jurnalul lui. Ultimile randuri, strivite intre degetele impreunate a rugaciune, le reproduc mai jos. A fost oare o greseala sau familia fetei a fost la baza afacerii ? probabil nu se va sti niciodata, insa l-am gasit cu capul strivit, intr-o balta de sange, cu o caramida alaturi.
...Am fost declarat nebun acum 4 saptamani. Totul a inceput de la petrecere. O multime care se agita in jurul meu, Manu Chao care canta. Senzatie de pierdere, amplificata si de gandul ca pentru a ma simti bine trebuie sa beau cat mai mult. Cu coada ochiului vad ca adidasii rosii au inceput sa se miste intr-un alt ritm.
Am urmarit-o cu privirea si simteam ca stie ca ma uit la ea. Se misca mai sexy, dadea din fund mai apetisant ca oricand. Dealtfel, i-am si surprins privirea asuprea mea, si cand m-am uitat si-a intors privirea. Purta sub pantalonii mulati o pereche de bikini rosii , ale caror urme umede se distingeau clar la o privire experimentata ca a mea.
Apoi au trecut tigrii vargati pe langa mine, sub forma de pisici.
Simteam ca incepeam sa ma integrez din ce in ce mai profund, dupa pahare carora le uitasem numarul. Am fost fascinat cand am auzit ca Marin Preda a murit innecat in propria voma. Mult timp, cred ca si acum traiesc cu impresia ca daca bei, bautura iti va desface acele bariere pe care o minte constienta le impune.
Ce imi mai amintesc este incercarea esuata de viol, datorita si faptului ca era aproape la fel de inalta si de solida ca si mine; in plus nu bausem in cantitati egale. Nu intelegeam de ce se opune, vazusem cum imi zambise in camera. Atunci am aruncat cu caramida in ea. Apoi am luat-o in brate. Am incercat sa imi traiesc visul, in fond si la urma urmei. Nu vedeam ce rau e in asta.
Medicul s-a uitat compatimitor la ai mei si le-a spus ca sufar de nebunie.
Mi-am facut noi prieteni aici, insa ma urmareste caramida. Ma feresc, dar trece din ce in ce mai aproape de mine.