PE DEALURI 5

Corbi uriași se învârteau pe deasupra capului. Croncănitul lor îl trezi pe Nicolae, care ațipi cu pușca strânsă în mână. Focul se stinse demult, doar mai fumega, lucru bun de altfel, pentru că îi ținu pe lupi departe. Abia cand își dadu seama la ce ar fi putut să pățească, se pipai peste tot, tremurând de spaimă, din toate încheieturile. Corbii, văzând că victima lor mișcă de acum, s-au retras nemulțumiți, pierzandu-se pe cerul albastru, abia luminat.
O clipă, Nicolae se gândi, să se ducă dupa celelalte cartușe, ce i-au fost smulse de lupi, în lupta de noapte. Căută în buzunarul cu cartușele și hotărâ să le ia la intoarcere împreună cu nea` George. Chiar zâmbii la gândul acesta, Gorge îl v-a face erou, minunându-se de încăerarea sa cu lupul. Þinu drumul înainte, mai încrezător în sine ca oricând, punând pușca pe diagonală, asculta fiecare zgomot în jurul său.
Pădurea, încă era în adormire. Toți și toate, acum se odhneau, se gândi zâmbind că ar fi bine să le strice și el siesta lupilor, după masa bogată pe care au luat-o, cu un foc de pușcă, dar mângâie pușca, doar mângâie țeava puștii cu palma și merse liniștit mai departe.
Cărarea intra din nou în pădure, situația acum era alta, sălbăticiunile stăteau la adăpost. În calea sa, se trezi la o baltă cu noroi, era un loc cu un mic izvoraș, ce nu mai apuca să curgă mai departe, pentru că avea apă puțină și porcii obișnuiau să se scalde nopțile acolo în noroi, câteodată chiar și ziua. Acum au plătit scăldătoarea, cu un purceluș mai puțin iute de picior, ce fusese probabil prins de lupi, dar se pare ca nu le-au ajuns nici la o măsea și au dat de măgărușul lui George. De altfel Nicolae, observă îmbulzealea lupilor, dupa urmele lăsate în pământul moale, de lângă mocirlă, lupii nu prea s-au băgat, se pare că sunt domni. Purcelușului prins, nu i-au rămas decât măseluțele și blana țepoasă, care nu prea a fost pe placul lor.
Urme de bocanci, ceva mai departe, se distingeau greu, ceea ce înseamna că George, dupa urmele observate de Nicolae, a fost pe acolo înaintea lupilor. Urmele, curios, o luau catre oraș, dupa lungimea pașilor, graba a fost mare, cel atacat a alergat, nu glumă. Nicolae se lua dupa urmele lăsate, cu grijă, spre a nu pierde direcția. Pașii lăsați pe pământul moale, duceau spre desișul padurii. Lui Nicolae nu-i veni a crede, nu știa ce l-a putut determina pe nea` George, să intre în plină padure. Se opri în loc, ochi i se făcură cât cepele, se pare că avusese loc o luptă, George a fost atacat de lupi. Se aplecă îngrozit, fără a mai sufla aproape și ridică o bucățică din haina lui George. Recunoscu imediat materialul, era ferfeniță, nu-i venea să creadă ochilor.
O transpirație rece, îi inunda tot trupul, nu mai avea aer, când în fața ochilor, apărură picături de sânge. O clipă se gândi că este sângele lupilor, dar găsi o altă bucătică de material, de data aceasta din pantaloni și murdară de sănge.
Groaza, aproape se instală, iar Nicolae se uita în toate parțile, cu cele două bucăți de material în mână, neștiind ce să mai facă, începu a striga din toate puterile lui, “nea` George!... nea` George!...”

Dragoș NONCIU