La o margine de drum s-au întâlnit doi stâlpi. Unul vechi din lemn și altul mai nou, din beton. Amândoi erau conectați la rețeaua de electricitate din localitatea Leftera, districtul Vodafone. Stâlpul de lemn se numea Menelau iar cel din beton Betinos. Să vedem care sunt durerile și nemulțumirile lor. Primul care începu să se vaite este stâlpul Menelau, care spuse:
-Nu contează că-s de lemn pentru că sunt conectat la tețea și asta-i foarte bine. O mașină mi-a făcut un semn, se pare că nu avea loc de mine. Sunt un stâlp și sunt măreț. Verticalitatea mă caracterizează. Pot să spun că sunt glumeț, nimic, zău, nu mă stresează. Mă uit când apar și ciori care fac doar; Cra,Cra...pe limba lor. În viață poți trage multe sfori și de ciudă poți să "mori". Noaptea vin prin preajma mea, cei care mai trag o dușcă. Lumea este atât de rea, regret că nu am o pușcă. Hoții vin și-mi dau târcoale, în zori sau noaptea, dragi vecini. Eu , le stau în a lor cale, nu-s deloc educați, nu-s fini. Să mă fure, asta vor, dar ferească Dumnezeu! Nu-i nimic de capul lor pentru că sunt de lemn însă sunt "greu". Nu vor numai acest lemn, vor și firele că sunt bune. Eu sunt un stâlp, dar sunt un demn, dacă-i pișc, ce mai pot spune? Și pișcați , ei tot mă fură, asta-i legea-n zona asta. Peste tot e numai ură, o să vină în prag...năpasta. Nu pot să dispar de aici. M-am obișnuit și pace. Hoții, ăștia sunt prea mici , și teroarea îmi displace. Mai vine și un cățeluș, ridică piciorul, lent. Îi spun: pleacă acuș! Face pipi, dacă nu-s atent. Am ajuns de râs-n drum, lemnul s-a deteriorat. Toate visele sunt scrum, lumea asta, a "căpiat"
Stâlpul Betinos, spuse calm:
-Este balamuc, măi frate, se fură pe rupte tot. Amețești și cazi pe spate, nu poți sta ca un netot. Ei, pe mine, nu mă clintesc, poate numai doar un tanc. Dacă stau și mă gândesc, pot să vă spun și un banc. Betonul nu este lemn, drăguță, au viață în ei, un secol. Nu este pe lume , o bărcuță, la ei nu vin păsări...stol. Mașinile, nimic nu-mi fac , le transform doar în "strigoi". În viață, lemnele nu-mi plac. Nu avem loc aici amândoi? Eu, pe o parte, tu pe alta. Avem drumuri diferite. Ne desparte numai balta și toate păsările astea aiurite. Putem să stăm o veșnicie, pe același drum îmbâcsit. Nu vezi că este drăcie? Ne fură căte un pârlit. Respectul poți să-l câștigi, aici, sau poate mai departe. Degeaba la mine strigi, nu știi să citești o carte. Afișe lipite pe noi. Suntem niște bieți stâlpișori. Pe dinafară tari, în interior, goi. Rude suntem, precis verișori. Dacă, am avea noi glas, am striga-n cor: Îndurare! Nu suntem vedete, eu nu-s as. Înălțimea-n ochi, va sare? Stâlpii, grevă dacă ar face, va fi doar babilonie. Sincer? cred că nu v-ar place să existe-n viață numai "măgărie".