Eseu cu privire la CER


Ce să-i spun inimii despre acest final fericit ? Să-mi amintesc aș vrea . Să retrăiesc trecutul , să-mi treacă prin fața într-o secundă . Să știu ce știam că știu . Am mers prea mult . Mă dor picioarele și sufletul…Mă vreau vindecată . Privesc cerul . Am realizat că ne privim . Ridicăm capul pentru a ne privi de prea puține ori ne vede cerul , de prea multe ori judecăm fără să știm care sunt norii . Mă așez pe iarba moale a uitării . Imi trag sufletul…Cât este de liniște . Prea mută splendoare , mă invadează ! Încetinesc , încetez a mai simți , a mai gândi…am ador…sub…
-Ce faci ? Mă deranjezi , nu vezi ? (pe un ton arogant copacul)
-Ce , cum , ce fel ? Eram obos…a (am ramas cu gura căscată.) Eram singura , singurul martor la incredibila pățanie . Nu se poate ! Eu sunt…
-Ce ma interesează ? Ești cine ești ! Nu contează , ce te-am întrebat eu ceva ?
- Iartă-mă , am să plec . N-am vrut să te deranjez .(fac câțiva pași când…)
-Stai…stai,nu…nu pleca…Mă simt atât de singur . Stau închis aici în scoarța vieții de…nici nu mai țin minte .Crezi în magie ? (sunt stană de piatră-nici un gest) Chiar dacă nu ,eu sunt dovada vie că ea există. E magia naturii .Ce credeai că ea e perfectă ? Ei bine , greșeli face oricine . Trebuia ca eu sa fiu liber , să mă mișc , să iubesc , nu să stau nemișcat așteptând să treacă , să vină , câte un anotimp peste mine să mă golească , să mă-mpodobească…degeaba…tot gol sunt . Poate , poate că tu ești , tu,tu trebuie să fii cea care mă va elibera .
Mă întind pe iarbă langa dulcea greseală a naturii .Privesc cerul. Deja e noapte . Parcă acum o secundă era soarele pe cer . Parcă acum un minut eram obosită și…sunt deja batrană ? Copacul e gol . Magia ! Magia ! Eu sa fi facut asta ?!
Descopăr o scorbură . Intru acolo . Intunericul e orb . Trebuie să mă culc . E deja târziu . Nu mai e un vis de altă dată !? S-a inchis . Sunt blocată . Vad…o pereche de pantofi…2 picioare…2 mâini…El e…mă ridică de jos și mă cuprinde în brațele lui puternice ca două crengi . E…el-erobra . Magia - Există da - eu sunt magia , el e magia ! Noi suntem magia .Vraja iubirii . Au dispărut urmele singurătății , greșelii - suntem noi . Prințul și eu . Prințesa și el . Magia vine de sus sau din interior . Transformarea e în noi toți . Să privim mai des tavanul , cerul…