Te jucai cu o minge rosie, intr-un pat urat si gol.Iti placea mingiuta, caci iti place jocul.Tot ce vezi si ce vrei este joc. Odata jocul s-a intrerupt, te-ai ridicat greu, te durea cva, ochii ce tradau adultul din tine, se incalcisera intre dureri si neputinta.Te-ai aruncat din nou asupra mingiei rosii. Iti placea, caci erai jucator al unui sport necunoscut.Din nou te-a durut, din nou te-ai ridicat.De data aceasta, nu ne-am mai speriat.Ti-ai luat iar chipul de copila ce-l aruncase-si intr-un pat urat si gol.”Pot sa iau mingea acasa? Am nevoie de ea, vreau sa iau 10 la bac"..nu ptr asta nu ti-o dau."Dar pot sa o iau sa ma joc, cu prietenii?" Nu. "Atunci.. o sa o fur".Nu-I nevoie caci o ai deja, e prea aproape, e doar a ta, si nu o vezi. Sare mereu o minge rosie, de copil nebun, intre cuvinte de adult, responsabil si cult.