- Mi-ai dus dorul,nu?
- Sigur vrei sa iti raspund?....dupa grimasa fetei tale nu s-ar zice...ti-e teama si nu vrei sa recunosti, asta inseamna ca ti-e de doua ori teama, dar aici, trebuie sa iti spun ca si mie imi e teama; mi-e teama sa nu spui ce sentimente ai de fapt.
- De ce te-ai imbracat in negru?....simti din nou durerea...sau vrei doar sa pari interesanta! Esti socata, te-am lovit, dar nu mai conteaza...nu mai incerca nimic...oricum, ecoul va intarzia sa apara, si atunci ai risipi doar energia de care ai atata nevoie pentru a te ascunde.
- Continui sa imi pui vorbe in gura, fara ca eu sa le fi rostit, totul incepe sa semene cu o intrecere, sau cu un talk-show televizat...doar ca acolo exista si un moderator, poate vrei sa-i spui si arbitru, care mentine, conduce si amplifica suspansul....or aici....aci lipseste asta, si, totui nu ii simt absenta.
- Prea multe intrebari ti pui si prea multe comparatii faci...las-o balta! Am inceput sa ma satur eu, care, vorba aceea...nu, o sa ma opresc aici, nu vreau sa te jgnesc, asa cum au facut-o altii, cu toate ca eu as fi mult mai indreptatita la asa ceva.
- Poate ar fi mai bine sa imi scrii o scrisoare, si, poate atunci iti vei pune ideile in ordine, poate asa voi intelege si eu mai bine ceea ce vrei sa spui, nu ma mai mai crampona de detalii inutile si nesemnificative....dar atunci?...in ce va mai consta placerea de a ne contrazice?..
- Nu iti fa griji, intotdeauna voi fi aici pentru a te aducxe cu picioarele pe pamant, te voi ghida inspre soare, cand tu vrei sa privesti luna, implicit iti voi muia trupul in zapada, atunci cand tu vei dori dogoarea verii, si te voi palmui atunci cand vei indrazni sa visezi, sau sa iti doresti ceva! Ma mir cum de nu ti-ai invatat pana acum lectia! Ai patit atatea, s-ar zice ca nici nu ar mai trebui sa indraznesti sa speri, iar tu, tu o faci in continuare.
- Nu inteleg de ce ar trebui sa iti pese tie....sau, poate, ti-e teama sa nu te conduc si pe tine in acea lume a mea, si sa te trezesti si tu, ca iti pasa, ca implicit esti lovita si ca va durea. Poate, atunc vei plange si tu, poate atunci sangele tau va cruge mai repede iar inima nu va mai face fata surplusului de oxigen.
- visezi, din nou! Insa nu te voi mai trezi eu...se ocpua altii de asta, eu iti voi spune doar ca nu ma aseaman tie, in asa fel incat nu trebuie sa imi fie teama ca voi simti ceea ce simti tu. M-ai provocat, stiu, dar nu am sa dau curs cuvintelor ce imi ard buzele...o a te las in suspans...si o sa te fac sa vrei sa stii ce se intampla in interiorul meu, fara sa ai vreun indiciu.
- frumos, ai planificat totul pana in cel mai mic detaliu...insa, ai uitat, ca, desi suntem atat de diferite, suntem una si aceeasi...
- Taci! Esti patetica! Parca am fi doua surori gemene dintr-o telenovela,. care s-au reintalnit dupa multi ani! Deja ti-ai pierdut orice fantezie si orice dram de charm...te compatimesc.....inainte foloseai metafore, comparatii...iar acum...te privesti doar in oglinda si speri ca ceea ce vezi sa iti insele privirea si sa nu fie adevarat....
- Compatimeste-ma....am sa astept pana te vei uita in oglinda, si vei simti....vei simti!...