XV



Ajunseră la Nilac acasă. El își luă zborul și ateriză pe acoperiș:
-Intră, intră! Te va servi Daxia. Eu am o mică problemă și vin imediat.
-O.K.
Rofu intră. Rămase uimit, totul era lună. Dar nu exista pic de mobilă sau măcar ceva care să semene. Toți pereți erau din cristal semitransparent:
-Pământean. Cu ce doriți să vă servesc? întrebă Daxia.
-Cu un fra... se întrerupse când se întoarse și o văzu pe Daxia.
-Un frappe bănuiesc că doreați să spuneți.
-Da.
-Imediat. Luați loc.
-Unde? și când privi din nou în cameră rămase uimit.
Într-un colț apăruse o masă cu două scaune. Era ca o mică grădină dar în interior. Avea chiar și o minicascadă. Imediat apăru și Nilac pe un scaun:
-Vino! Sper să iți placă.
-Da...
Se așeză și el. Imediat simți o adiere. Încet se lăsă pe spătarul scaunului și simți cum locul îl relaxează:
-Îți place? întrebă Nilac.
-Da.
-Daxia e specialistă în medii.
-Este android?
-Da. Eu am creat-o.
-Nu ai gusturi rele.
Apăru și ea cu o tavă pe care se aflau un pahar și o cană. Îi servi și plecă:
-De ce o ai? Tu poți să faci toate astea să iți apară.
-Da dar uneori simt nevoia să nu imi folosesc prea mult creierul. Și sunt și obosit.
Rofu luă o gură și îl privi serios pe Nilac:
-Ce vrei să vorbim?
-De ce intervii în relația lor?
-Pentru că o iubesc.
-Dar ea nu te iubește. Și nici atunci nu prea te iubea.
-Da. Dar atunci era doar Christian.
-Rofu renunță. Nu-i poți despărți. Relația lor nu este normală nici măcar pentru standardele noastre.
-Tu dacă ai fi în locul meu, ai renunța?
-Da. Ce faci cu Any? Pe ea nu o iubești?
-Ba da. Vreau să fiu cu ea. Dar... se întrerupse brusc atent la ceva ce numai el auzea.
-Partea Christian din tine nu te lasă.
-O să iți trebuiască un nou laborator. spuse Rofu.
-Ce?
-A avut loc o explozie. A distrus tot.
-Tu ești legată de ea..., ca Bruce?
-Nu. Nu atât de puternic.
-Ea cum se simte?
-Nici mai bine, nici mai rău, dar are forma normală.
-Mă...
-Nu. Au nevoie să fie singuri.