O seară de vară, plină de năduf călduros, mă împinge pe o terasă lângă un pahar de bere și un prieten din copilărie pe care îl știam un munte de mușchi, jucase ani de zile rugby și acum îmi apărea o epavă ce nu mai vrea nimic. După câteva pahare de bere în loc de răcoare îl lovește o înfierbântare destul de curioasă și începe să spargă pahare, spunând că a auzit el că există o țară unde la nunți după ce distracția este mai mare se permite să spargi pahare, în acest scop se lasă un spațiu special pentru treaba asta, ori el cum nu se va duce niciodată la nunți aplică acest ritual în cârciumile pe unde bea.
Când era tânăr student și făcea sport, a avut o mare iubire. O fată frumoasă se îndrăgostise de el și viața lor devenise un poem cu rime ne mai întâlnite.
Mama fetei avusese o viață interesantă, în tinerețe îi făcea curte un băiat, s-au certat într-o seară și a doua zi mergând la piață s-a întâlnit cu un prieten care lângă o grămadă de pepeni i-a făcut o declarație de dragoste și au hotărât imediat să se căsătorească. Pentru biata femeie a început o viață de un paralelism nemaiîntâlnit, pe iubit îl iubea mai departe deoarece cu el a dorit să se căsătorească, iar pe soț îl iubea pentru că el i-a fost mire. Acestei vieți nu i-a rezistat decât amantul, soțul murind după douăzeci de ani de căsătorie, pe patul de moarte i-a spus amicului meu să aibă grijă de fata lui, ce i-a fost singura mângâiere în viață și era foarte mândru că ea avea părul blond ca al lui, amantul fiind brunet.
Fata nu dorea să aibă destinul mamei sale și mereu îi cerea amicului meu să nu o împingă spre un alt bărbat, dar nici de măritat nu s-ar fi măritat așa de repede, pentru că viața este plină de probleme pe care le rezolvi foarte greu dacă ești căsătorit.
Erau o pereche interesantă, ea o frumusețe blondă care era un simbol de logică bolnavă, iar el un munte de mușchi cu un portret destul de deviant de la perceptele clasice ale anatomiei, însă era rupt de gândul iubirii adevărate cu sclipirile veșnice de fericire.
Într-o zi a găsit în cutia de scrisori, a iubitei, un plic în care erau așternute de către un bărbat, un alt amant din ultima perioadă a blondei, câteva rânduri ce preaslăveau prestația minunată a fetei la ultima lor întâlnire. A ieșit bineînțeles o ceartă de pus în cartea recordurilor, mama fetei nu cred că este cazul să ne întrebăm cu cine a ținut, iar amicul meu a făcut cu ele o grămadă ordonată în urma căreia a intrat în pușcărie pentru un an calendaristic. Fata nu era lămurită de ce iubitul ei o acuza, pentru că nu a fost prinsă cu amantul ci numai cu scrisoarea. Probabil că se gândea la eventuale greșeli ortografice din text.
După zilele de arest acel munte de mușchi a devenit un val de supărare, a crezut mai departe în iubire, era convins că totul a fost o întâmplare nefericită, dar alcoolul se pare că era singura sursă pe care o considera aducătoare de bucurii adevărate.
A încercat să-și refacă viața și a cunoscut o altă femeie de data asta brunetă. Se pare că de data asta iubita dorea nespus să întemeieze un cămin și să aibă un copil. Au ajuns chiar la un consens și au hotărât să facă un copil și apoi să se căsătorească. Amândoi păreau o pereche de fericiți de parcă ar fi fost cei mai mari câștigători la loto.
După ce li s-a născut o fetiță, femeia i-a spus că nu se mai căsătorește și că totul s-a sfârșit între ei, că ea și-a dorit doar să aibă o fetiță care să semene cu el, probabil la mușchi zic eu, că nu îi va cere pensie alimentară și atât.
Amicul când spărgea câte un pahar, de fiecare dată spunea că nu poate suporta să știe că o frumusețe de fată care seamănă cu el să stea cu o femeie care nu știe ce este dragostea adevărată și bineînțeles atunci el mai bea un pahar.
Acest munte de mușchi a ajuns să fie izolat de prieteni, de toți cei care îl înconjurau, dar cel mai supărat era când povestea de regretul că nici mama lui nu îl mai iubea și nu putea înțelege de ce.
Locuia împreună cu mama lui din pensia ei de fapt, dar el spunea că nu îi cere mulți bani și o respectă, chiar mai muncește prin grădină.
Într-o seară a băut peste măsură și a fost dus la spital. Probabil expresia mort de beat nu este chiar întâmplătoare, dar probabil că amicul devenise numai beat de mort, pentru că a fost declarat decedat, mama sa fost anunțată imediat și a doua zi a fost planificată autopsia pentru stabilirea cauzei decesului, parcă nu ar fi fost clar de ce s-a ajuns la spital cu acel fost munte de om.
A doua zi pe masa de autopsie când medicul a încercat să-l deschidă amicul meu a sărit în sus, cum era de fapt și normal, el fiind se pare numai beat de mort, așa că a fost lăsat acasă.
L-am întrebat cum a fost când a intrat în curtea casei și mi-a spus că mama lui era foarte necăjită că a venit acasă și se întreba ce va întâmpla deoarece ea a dat un anunț la ziar declarând că el este deja mort.