Pe tine cine te iubește?
Căluțul de lemn șchiopătând, păpușa fără o mână, mașinuțele fără roți, ursulețul cu toba spartă, toate zac aruncate în pod. Le-ai dat copiilor vecinului tău să se joace și le-au distrus. Þi-a părut rău, le păstrai pentru copii tăi și pentru tine să-ți amintești ce fericit erai.
Mamaie vreau clătiteee! Strigai din vârful nucului, unde te urcasei ca să arunci cu avioane de hârtie. Acum ea nu mai e aici, e doar spirit în lumea spiritelor. O parte din tine o mai întâlnește din când în când, e preocupată să-l ajute pe Marele să-i croiască iar drum prin existență, nu a greșit prea mult față de el așa că se mai poate, dar mai durează.
Pe tine cine te iubește?
Masa într-o rână, scaunele șubrede , pereții cojiți, ferestrele sparte astupate de cartoane lipite între ele cu bandă adezivă, patul acoperit cu pături rupte, în el o pisică căreia i-se văd coastele miorlăie, tu le privești pe toate și mai tragi un fum cu nesaț, apoi arunci mucul pe jos pe mocheta arsă și îl strivești cu piciorul gol. Unghiile îți sunt lungi, încovoiate ca la păsări și negre, pline de pământ. Aseară ai fost la furat cartofi de pe câmp. Te ridici și pui la fiert într-o cratiță cu smalțul sărit ce ți-a mai rămas. Reșoul nu se aprinde, nu mai ai curent. Îți freci obrazul neras, oftezi, ceea ce pe mine mă impresionează, deschizi ușa care scârțâie, lumina te izbește, dar pleoapele tale nu se închid, din ochii verzi curg lacrimi. În curte ieșit aduni coceni și faci un foc. Auzi o găină cotcodăcind, a făcut un ou exact la fix. Începuseră să-ți tremure mâinile de foame.
Mie îmi placi mult. Și eu sunt singură ca tine. Și eu am fost dezamăgită de prieteni, dar parcă nu așa. Abia învățasem să colind cu mintea prin astral, când te-am descoperit, plângea sufletul tău mai tare decât al oricui. De atunci au trecut trei ani, iar eu am aflat aproape totul despre tine. Știu cum din puținul tău salariu dădeai unui fost coleg de școala generală să-și cumpere țigări. Găteai când aveai din ce și îl invitai și pe el. Uneori dormea la tine zile întregi, chiar își adusese pânzele, pensulele și șevaletul erau făcute de tine. Când nu aveai bani răbdai, dar pentru el împrumutai. Până într-o zi când ai leșinat pe drum, fiind lihnit, te-ai întors mai devreme și l-ai prins mâncând de unul singur cârnați și friptură de la o vecină, dăduse de pomană. S-a șters la gură după ultima îmbucătură, te-a privit în ochi, s-a ridicat și a plecat, cică avea treabă.
Ca să urmăresc ce faci am renunțat la multe din activitățile mele.
Acum stau întinsă pe iarbă, în parc, te văd cu mintea, ard de nerăbdare să te întâlnesc, să îți ofer tot ce îți trebuie, să te țin în brațe în fiecare zi, să îți fac clătite și copii. Sigur o să mă placi, îți cunosc gusturile. Ultima ta prietenă te-a sunat exact la o oră după ce cățeaua ta, un lup grăsuț, murise în timp ce făta pui prea mari pentru ea. Te întreba de ce nu ai căutat-o de o săptămână. Nu asculta ce încercai să-i zici, nu auzea nici că plângeai, te amenința că te părăsește. Du-te dracu! Și ai închis telefonul. Atunci m-am hotărât, dacă un timp nu o să-ți cauți pe altcineva eu am să devin soția ta.
Am pus un detectiv să te caute încă de atunci, așa că știu unde stai. Dar mi-e teamă și rușine. Dacă îți spun adevărul vei zice că sunt dusă cu pluta.
Înregistrez această casetă și ți-o trimit prin poștă. Crede-mă sunt sigură că te iubesc!
Îți trimit și un manuscris despre comunicările astrale. E scris de mine pentru tine. Dă-mi o șansă.