poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-18 | |
Pe insula Pexena din largul oceanului Indian existau doar trei oameni, o vegetație săracă însă o faună bogată începând de la șerpi, reptile și o mulțime de pești. Cei trei supraviețuitori de pe urma unui naufragiu cumplit, erau două femei și un bărbat toți având în jur de 50 de ani. Bărbatul, un tip atletic pe nume Romy era medicul vaporului scufundat, iar celelalte femei, una era infirmiera și se numea Lynda, iar cealaltă era bucătăreasa vasului și o chema Zavelca. Scăpați ca prin minune datorită destinului care le făcuse cu ochiul, cei trei au mulțmit bunului Dumnezeu ca le-a dat ocazia să mai existe pe această lume pestriță și controversată. Romy o cunoștea pe Lynda de 30 de ani din vremea când navigase și pe alte vapoare și erau ca și căsătoriți, mari iubitori de mare și aventuri. Pe Zavelca o cunoștea doar de 2 ani de când erau pe același vapor, el fiind medicul vasului trebuia să controleze starea sănătății echipajului și astfel a cunoscut-o pe Zavelca. Această bucătăreasă șmecheră s-a băgat-n sufletul lui Romy din prima clipă încât acesta a început să o neglijeze pe Lynda.Aflați acum toți în aceiași situație, fără confortul obișnuit dar mai ales cu grija zilei de mâine, au început să se obișnuiască încet încet cu viața de pe insulă. Romy a fost ales șeful lor și se străduia din răsputeri să facă față situației. El le spunea calm celor două femei;
-Noi acum nu o să ne mai certăm pentru că suntem-n aceiași oală. Vrem, nu vrem ne tolerăm, toți avem doar burta goală. Nu trebuie să fiți geloase, să vă consultați-n toate. lăsați clanța, fiți prietenoase, o să ne meargă atunci ca pe roate Lynda care știa că este un trădător acest bărbat îi spuse lui Romy nervoasă: -Ai măcar puțin respect, să nu mai dezgropi trecutul. Mi se pare zău infect să faci pe orbul și mutul. Vă retrageți și vorbiți încet, asta nu este o alarmă? Vrei să arăți că ești un ascet însă viața-ți dă o palmă. Zavelca se uită chiorâș la ea și îi spuse calmă: -Are ștate de nebună de când naviga-n Pacific. Să se jure și să spună dacă nu-i uitucă un pic. Stă cu ochii mari, holbați pe săracul de bărbat. Poate vin ceva pirați să o ia, altfel o bat. Cele doua femei se luară la bătaie iar Romy ca să scape de acest chin, luă un bolovan imens și isi dădu cu el-n tâmplă. Lynda se duse langă Zavelca și furiaosă-i spuse; -Ai văzut? din cauza ta a plecat de timpuriu de aici? Mi s-a pus acum doar pata și aș pune pe tine un bici. Zazelca o potoli pe Lynda spunâdu-i; -Stai, nebuno și gândește, el nicicând nu se mai întoarce. Acum cine ne mai iubește? Pe mine lasă-ma-n pace. Vine poate un alt vapor și o să găsim un alt bărbat.Romy nu ne mai este de ajutor, nu ne mai ține cald la pat, Îl jelim din an în an că a fost bărbatul nostru. Ne-a fost prieten nu dușman, ne-a stricat-n viață rostul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate