Bleak House


"S-a făcut 2 după-amiaza și parcă este mai frig ca azi dimineață. Poate de la burniță sau poate de la vânt. Acum s-a ridicat ceața, însă cerul a hotărât să impresioneze Bucureștiul cu noroi. Măcar să nu înghețe, că mâine voi face o oră în plus pe drum până la Facultate. Sau mai bine să înghețe odată, ca să nu mai îmi intre apă în pantofi", oscila indecis Mhinea Ionașcu ieșind din Conservator. Mușcat de vântul care acum făcea legea peste Știrbei Vodă, strânse mai tare mânerul cutiei de la vioară ca să nu se prăbușească din zbor. Aerul înălțimilor, rece și rarefiat, îi împinse respirația în fularul scămos, "din liceu". La ce bun să fii cel mai virtuos student la vioara din anul III, pierdut în pustietatea vijeliei cerului plumburiu? Zbură mai departe spre Calea Victoriei și primi instinctiv un petic de hârtie de la părul blond, cu picioare frumoase. "Avea picioare frumoase", realiză și își lăsă speranța spre bilețelul albastru:

"De ce să nu câștigi 500$ pe lună muncind doar 4 ore pe zi? Cu această Invitație poți intra GRATUIT la Conferința publică de prezentare în premieră în România a Companiei DJUROAD, la ora 15, la sediul din H.I.. Încă mai eziți? Vino și te vei convinge singur!"

Ultimul cuvant îi plăcu.

S-ar putea muta aproape de facultate, și-ar putea cumpăra un arcuș nou.
Pluti prin perdeaua fină de apă gris uitând de mocirla din ghete până la adresa de pe bilețelul albastru. Se opri brusc, amintindu-și de păsările care mor zilnic în America zdrobindu-se de geamurile-oglindă ale zgârie-norilor. Oțel și sticlă. "Arată solid", iar înăuntru este foarte cald și uscat, lăsa urme de noroi pe mocheta bej-nisipiu, nu conta, oricum într-o lună își va cumpăra bocanci, fântâna arteziană cu corali roz îi garanta asta. Doi body-guarzi costumați belu-marin ci cu casti mici in urechi îi arătară sincron un loc liber. Emoționat, aplaudă odată cu sala stingerea luminii și inițierea unui film cu limuzine americane, vile cu patru băi, domni la patru ace cu neveste și copii fericiți cu toții, piscine albastre pe care plutesc mingi roșii cu buline albe, și, în plus, o casă de vacanță în Hawaii după numai doi ani. În plin "american dream" se aprinse lumina și tună întrebarea: "Se spală cineva pe dinți?" Speriați, dinții i se strânseră unii în alții. O voce de copil salvă situația: "Eu!". "Premul claiănt", îl elogie Domnul în costum bleu-marin de pe scenă începând să expună beneficiile aduse de aplicarea structurii piramidale în distribuția de cosmeticale. Într-o lună va avea doi subalterni, în două 2+2*2, în trei si mai multi, într-un an va câștiga peste 5000$, iar în cinci peste 100 000$ muncind maxim patru ore pe zi, garantat, sau ceva in genul acesta. Pe scenă urcară două doamne de afaceri purtand pantofi albi de tip sport, cu adeziv, care confirmară adevărul istorisirii. Iar această clădire este încă o dovadă, care însă nu mai era necesară. Trebuia doar să cumpere produse în valoare de 50$ și să se apuce de treabă.

Fu trezit de frig: ieșise în stradă. Era crepuscul și continua să bureze. Se afla la cinci ani de soarele hawaiian. Își înfundă mâinile în buzunarele de la pantaloni. Nu avea mănuși. În dreapta descoperi un obiect tare, de care uitase: "ce-o fi?". Scoase micul scut din staniol și surâse: "bine c-am avut prezervativ", murmură, strânse mânerul de la cutia viorii și țâșni înapoi în tării.