Eram deja plictisit si rodeam un fir de iarba ca sa-mi omor timpul. Impreuna cu doi amici ma aflam pe Afumati 5 (la o aruncatura de bat de Bucuresti) si asteptam inca sa vedem primul peste. Si ca noi, majoritatea pescarilor aflati in acea sambata acolo nu prea-si bagasera juvelnicele la apa. Se incercasera tot felul de meniuri care mai de care mai sofisticate pentru a atrage clientul dar acesta refuza sa raspunda apelului imprastiat olfactiv in apa de nada aruncata din abundenta. Sau poate tocmai din cauza atator ‘miazme’ i se aplecase si dormita la umbra ragaliei.
Pe vremea aceea carasul era palpabil si-l prinde-ai din abundenta cateodata si multumitor de obicei. La sfarsit de saptamana insa, nea Ion paznicul isi facea datoria si ‘umbla la apa’ si cu toate astea nu plecai cu traista goala. In ziua aceea insa pestele ne punea nervii la incercare. Soarele era deja cocotat pe o pozitie din care incepuse sa ne cam incinga creierii si cautam deja din priviri un loc unde sa infigem umbrela. Dar lenea era inca stapana si ne impiedica sa ne miscam mai ales ca uitand, ca de obicei, sa-i infigem coada metalica in pamantul umed la venire acum trebuia sa ne luptam s-o plantam intr-un fel de beton armat. Si asta revenea celui mai puternic, Mihai care batea suta de kile iar noi, mai inteligenti ne limitam sa dam indicatii: ‘unde o bagi mai animalule, nu vezi ca ai piatra dedesubt’… ‘daca ai avea si creierul cat ai curul nu ai bate direct pe metal ca-i indoi marginea si nu mai intra jumatea ailalta, bivole’… ‘tine-o cu copita nu vezi ca se misca’… si sub aceste auspicii Mihaita reusea, intr-un tarziu, s-o infiga pret de-un lat de palma si… rezista pana la prima pala de vant. Atunci ne apucam sa-i invocam toti inaintasii pana aproape de Decebal, Viorel se ocupa de partea feminina, eu, mai in varsta, ma naraveam si la apucaturi neortodoxe cu stramosii de sex masculin. Dupa ce ne raspundea constiincios si pe indelete, intai, la fiecare in parte si apoi, la amndoi odata de ne si miram de unde atata ‘cultura’ reusea, cu chiu cu vai, sa infiga obiectul mai acatarii. Apoi ne buluceam sub umbrela si-l impingeam afara pe motiv ca e cat noi doi la unloc si ocupa tot spatiul protejat si daca vrea sa mai slabeasaca sa stea la soare ca-i face bine. Pleca mormaind si se aseza la lanseste si-si punea un prosop in cap.
Locurile disponibile erau cam ocupate si noii veniti trebuiau sa bata aproape tot malul ca sa apuce un locsor unde sa-si incerce sansele. Pe ici pe colo fumurile iscate din gratarele ce se-ncingeau promiteau mirosuri greu de suportat mai ales pentru narile ‘flamande’ ale prietenului nostru care dadea deja semne de neliniste. Din stanga se auzeau, melodii populare dar la un volum ce-ti dadea impresia ca Ansamblul Ciocarlia are concert live pe balta, cate un pescar mai comunica cu cate un coleg de vis-a-vis de se auzea pana in sosea, mai tipa cate o mamica la copilul neastamparat, mai aparea cate un dulau de companie care facea ravagii printre cutiile cu momeli si noi tipam la Mihai sa stranga viermii si ramele ce incercau sa evadeze… era ca la nunta.
Apoi eu am zarit minunea. O fiica a Evei isi intindea un pled nu departe de umbrela noastra si privirile noastre au devenit foarte interesate si fluxul de informatii a crescut simtitor catre centrul vazului care transmitea catre nervii optici comenzi cu tinte precise. Pupilele noastre ‘maturau obiectivul’ insistand asupra zonelor erogene pe care costumul de baie le dezvelea destul de generos. Acum putea sa traga si Moby Dick ca Mihai nu ne-ar mai fi putut smulge din reverie.
In aceasta atmosefera tensionata a aparut un nene ce-si tara un rucsac si o husa cu scule, cam ravasit de caldura si ne-a rugat sa-l primim in dreapta noastra, unde stuful avea o ‘poarta’ pe care Viorel o ocupase cu o varga ca sa-l incerce si la mal. Noi deja ’satui de pescuit’ l-am invitat sa ocupe locul si apoi ne-am reluat activitatea principala. Mihai care ne observase ’strategia’ a inceput sa ne ofere picaturi de ochi, ochelari, binoclu si alte ustensile, noi l-am gratulat cu tot felul de vorbe de duh pe care hartia nu le poate suporta. Intr-un moment in care ne mai miscam in asa fel incat sa mascam transformarile survenite dupa ce hormonii au inceput sa ne vajaie in urechi am observat cu coada ochiului pe vecinul cum se repede la lanseta pe care abia o aruncase si inteapa hotarat. Am ramas cu ochii la el din curiozitate sa observ ce soson sau aragaz a agatat. Si sosonul, ajuns deja la buza stufului a inceput sa se zbata de Mihaita era sa cada de pe scaun de emotie si de cat isi intinsese gatul sa vada. Pana si domnisoara si-a ridicat capusorul, si ce ne durea pe noi mai tare, cu tot cu bust si ne-a mai facut o clipa fericiti dupa care ne-am intors si noi catre captura. Un ciortan cam la 2 kile intra in juvelnicul vecinului.
Imediat am transmis paznicului nostru de lansete sa urmareasaca intrusul si sa afle cu ce da ca altfel il inecam si-l ingropam la piciorele frumoasei sau ca sa-i facem ultimul hatar, intre… Noi ne faceam ca ploua ca si cum nici nu am fi observat ca vecinul a scos ceva din apa. Adica sa creada inamicul ca de boarte d-alea suntem satui si ca noi asteptam ceva serios. In sfarsit iscoada noastra supraponderala vine si cu o fata ce exprima consternarea ne spune: ‘Ba, nu da cu nimic’… ‘Tu esti tampit, s-a interesat Viorel, cum nu da cu nimic’… ‘Da ma boule, are doar arcul dar nu are nici un carlig’… ‘Esti cretin, constat si eu, mai uite-te o data, vita’…
Urmeaza a doua intepatura si de data asta un caras rasarit, doi la kil, ne face sa ne infranam eroic impulsurile sexuale si sa-i aratm prietenului pumnii care il asteapta daca nu vine cu informatii certe. De data asta pana si noi am vazut ca pestele atarna intr-o pozitie nefireasca, stand curbat. L-am lasat pe Mihai sa observe in liniste mai ales ca-si trasese scaunul, ca din intamplare, mai aproape de vecinul norocos de acum parea ca pazeste stuful ca oricum lansetele noastre arau deja la vre-un metru si ceva in stanga lui. Se apleca spre dreapta, chipurile ca sa se scarpine pe partea stanga, mai avea putin si cadea peste bietul pescar concentrat sa-si incarce forfacul. In sfarsit a revenit dar la fel de inoerent in explicatii. Nu dadea cu nimic. Avea doar arcul. Noi am inceput sa privim spre sosea sa vedem daca nu trece vre-o salvare ca de celulare nu se auzise inca, convinsi fiind ca soarele i-a rapus ratiunea si acum are primele crize de dementa.
Pana la urma Viorel n-a mai suportat incertitudinea si s-a dus direct la nene sa-l intrebe cu ce da. Eu l-am lasat sa-si piarda onoarea si sa se coboare la acest gest ca daca nu o facea el, ma ducem eu. Am vazut ca au inceput o conversatie, si-au aprins cate-o tigare si Viorel ne-a facut semn sa venim. Nenea era dispus sa ne arate, recunoscator ca i-am cedat locul si chiar sa ne explice ‘minunea’. O invatase tot pe o balta de prin Calarasi de la altul. A scos dintr-o punga un forfac cu un arc tuguiat ce avea deasupra un nod din care porneau patru carlige. Acestea veneau cam pana la jumatea arcului care se umplea cu mamaliga. Carligele se infigeau spre cele patru puncte cardinale in mamaliga cu varfurile in afara si asta era… bomba.
I-am multumit frumos si am incercat chiar atunci, la botul calului sa executam una rudimentara. Grasul, care era mai ‘practic’ desi avea niste carnati de degete a incropit una care aducea in mare cu modelul si am aruncat-o de control. Stateam toti trei cu ochii in ‘bambina’ si asteptam infrigurati rezultatul. A tremurat un pic, s-a ridicat pana la jumatea cursei, a coborat la loc si cu o miscare fulgeratoare s-a lipit de varaga. ‘Trage umflatule’ am mai apucat sa exclam si prima victima a noii ‘capcane’ se zbatea pe mal. De atunci si pana mai acum vre-o doi ani am folosit-o cu mult succes aducandu-i imbunatatiri succesive. De altfel intre timp a devenit arhicunoscuta. Mai apelez la ea doar in extremis cand ziua de peste incepe sa semene cu asta despre care am vorbit si ca sa-i vad culoarea mai bag, inainte sa plec, pe seara… bomba.

——————————————————————

P.S. - Tin sa subliniez ca metoda de pescuit amintita aici este socotita braconaj si conform principiului foarte confortabil ’sa faci ce zice popa…’ va sfatuiesc ca la o partida reala de pescuit, sa nu o folositi. Intamplarea povestita are darul (macar asta se vrea) doar de a descreti un pic fruntile ‘arse de soare’ si nu numai, nicidecum de a prezenta un model de urmat…

pescadorul