Féadel ieși din casă. Era o zi ca oricare alta, știa că în curând avea să fie Luna plină și Egleriel avea să vină la el.

Ca statut social, Féadel era foarte bogat, iar casa în care locuia suferise puține schimbări. Avea un gust desăvârșit pentru design-ul căminului său. O casă de stil rustic englezesc, din lemn, izolată. Nu avea gaz, din nefericire, doar curent.

Îmbrăcat într-o cămașă albastră și cu niște blugi de un albastru închis, cu părul prins la spate, Féadel porni către magazin, să-și facă provizii pentru câteva zile cu mâncare. Un obicei urât era că Gardianul fuma când trecutul îl mai măcina, iar Claude bea multă bere și se mai droga...
-Prea multă gălăgie, mormăi Féadel. Prea multă evoluție.
Își scoase o țigară, ținând-o pe marginea gurii, și cu pași înceți se îndreptă spre magazin.
Lumea din jurul lui rămase uimită când Guardian își făcu apariția. El fiind istorie, nu-i prea păsa de asta, se credea un om normal, dar în sufletul lui știa că nu este norma: nu avea cum! avea aproape 1.000 de ani, un nemuritor, ajuns în sfârșit să se adapteze Lumii moderne: cu internet, cu telefon mobil, dar un singur lucru nu credea, în Dumnezeu. Era pâgăn, așa erau Gardineii, sau cel puțin așa au fost, căci doar el rămăsese.
Féadel nu slăvise niciodată nimic și pe nimeni, el era propriul său stăpân și Zeu.
O grea caracterizare a să era pentru toată Lumea, cine vroia să-l cunoască, și puțini îndrăzneau să-i vorbească: ochii săi negri vorbeau de la sine, erau blânzi dar întelepți, și ca vârstă în exterior nu arăta mai mult de 25 de ani. Norocul lui.

-Aw! Îți vine să crezi? șopti o femeie către alta după ce trecuse de Féadel. Chiar el e! Arată drăguț, dar pare atât de indiferent de noi... oh!
Féadel clipi mulțumit și zâmbi vag.
''Da, acum vă închinați mie! Ce oameni, văd pe cineva cu farmec de parcă totul se învârte în jurul farmecului meu. Nu au decât să viseze, că nimic din fantezia lor nu o să se îndeplinească.''
-Domnule! Stai! strigă o voce feminină. Hey, hey!
-Uh? făcu Féadel și se întorse să vadă cine îl chema. Nu era nimeni decât o adolescentă îmbrăcată strident și cu un zâmbet larg. Ce vrei?
-Hey, am auzit că tu ești Féadel Guardian!
''Bună observație'' își spuse el.
-Te-am mai văzut zilele astea, și mi-ar plăcea să ne cunoaștem! Ce zici?
''Ce-i asta? Unul din fanii mei năzbâtici?''
-Valea de aici... Nu sunt chiar atât de senil încât să cad în plasa adolescenței.
-Mă gândeam că altul v-a fi râspunsul tău...
-Da, sigur! Acum pleacă din calea mea! Féadel o privi cu niște ochi de parcă ar ucide-o.

Își continuă drumul, deschise ușa magazinului și lua un coș pentru cumpărături...

(...)


Féadel intră în casă și spuse cu țigara în gură.
- Fir-ar! Claude! strigă el. Ai fi putut să mă ajuți!
-Taci! îi veni răspunsul. Îmi strici filmul!
-Ce film? Claude! Ce dracu' faci acolo?
Îl găsi pe Claude pe canapea, cu ochii ațintiți pe televizor.
-Claude? Când ai să te saturi de filme din astea?
Féadel știa bine ce fel de filme preferă Claude, dar se abținu și acum îl tolera.
Îi trânti berea în față, făcându-l să tresară de rece ce era.
-Ai face bine să nu te lași dus de val...
Claude îi aruncă în față cu o pernă.
-Au! făcu Féadel. Nenorocitule!
La culme, Féadel sări peste Claude la o bătaie între prieteni, cum spunea el. Deși Claude mereu primea o bătaie zdravănă de fiecare dată, lăsându-l cu căteva răni minore.
Féadel nu era genul de om care să se lase bătut, și mereu câștiga.

Dar această mândrie de a învinge mereu îl v-a ajuta prin ce avea el să treacă, sau v-a pierde în fața necredinței lui?