poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-01 | |
Féadel dispăru dincolo de dealurile care înconjurau tabăra. Nu știa că Tuar era pe urmele lui, și era rănit, în mare nevoie de ajutor. Tura l-a rănit fără milă, știa. Dar o merita.
Féadel sări peste tufișuri cu viteză mare, gâfâind, dar voința nu-l lăsă să încetinească, și așa mai cu foc fugea. -Féadel! striga Tuar în urma lui, care la fel fugea repede, sperând că-l ajunge, dar nu mai putu de durere și sfârșeala care-l cuprinse. Féadel! striga el tot mai încet, era depate de tabără încât Tura nu-l putea auzi. -Ajutor, Féadel! Ajută-mă! dar și Gardianul era la mare distanță. Un moment copleșitor îl luă pe Féadel. Știa că ceva nu era înregulă. Se opri brusc încât și căzu printre tufișuri spinoase, zdrențurându-și pelerina și mânecile. Și rămase acolo, încâlcit în spinii mărăcinilor, incapabil de a se mișca, iar dacă o facea, fiecare mișcare îi provoca zgârieturi dureroase. -Bine... făcu el sarcastic. Asta mai lipsea! Iar apoi cu voce limpede strigă după ajutor: -Tua amin! Amin dele harwa! trigă cât îl ținu vocea, apoi tăcere. Tura! Tuar! Tua anim, mai spuse încă o dată, și cu asta vocea i se stinse. Féadel rămase tăcut în speranța că cineva l-ar găsi. ---------------------- Ostenit, Féadel se culcă pe pământul ud de sub crengile spinilor, și nu după mult dormi buștean. Dar pe când să-i fie somnul mai liniștit și vindecător, Guardian fu trezit de o voce cunoscută, iar când privi în sus nu-l văzu pe nimeni altcineva decât Chilnim, Gardianul Dragonilor. -Gardianule! Trezește-te! -De ce ai venit aici? întrebă Féadel. -Oare de ce? Să-ți salvez fecioria! Lasă-mă să te scot de aici! E-nregulă! Féadel se feri, dar nu dădu mult în spate cănd spinii îl avertizară. -Lasă-mă-n pace, spuse el slab. Chilnim nu avea nici o expresie pe față, ci doar se aplecă asupra lui Féadel și-l sărută. -Acum haide, că ai să mori aici! spuse Chilnim cu o voce blândă. Féadel se lăsă salvat, simți o durere atroce la picior apoi țipă. -Of! făcu Chilnim. Ai piciorul prins în capcană penru animale. Stai nemișcat! Strângând din dinți, Féadel se lăsă eliberat, nici nu știa că pică într-o capcană, durerea o simți doar când descoperii Chilnim. În cele din urmă, Chilnim îl eliberă, capcana făcu un clinchet metalic. Féadel putu doar să geamă de durere, devenind amețit vâzu cum Chilnim se întoarce către el cu mâini însângerate. -Gata! Hai să plecăm de aici. Mă auzi? Féadel, hai ridică-te! Urechile lui Féadel erau înfundate de surzenie, și putea doar să privească fără să știe ce să facă. Se lăsă cu capul pe Pământ și leșină. -Mai bine pentru el, n-o să-l doară până îl duc la adăpost. Astfel Chilnim l-a dus călare pe dragonul său războinic până la colibă, unde locuia singur de multe decenii. Ajungând acolo, Chilnim îi tămădui piciorul, cu toate că avea să dureze mult timp până să nu mai șchiopăteze. ------------------------ În ce privește Tura și Tuar, aceștia continuară singuri călătoria către Forever Green Land. Va continua
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate