Féadel îi facea curte lui Tura, unul dintre cele două suflete pe care le păzea. Celălalt se numea Tuar. Tuar băgă de seamă totul, dar se făcea că plouă, cu toate că în adâncul sufletului îl iubea nespus pe Tura.
Însă, amândoi fiind băieți, ca să spun așa, era o dragoste interzisă, și îl privea pe Féadel de asemenea.

Tuar îl accepta pe Féadel ca pe propriul lui fiu.... dar până când?


---------------------------

Câteva zile mai târziu după ce fiara care păzea pădurea murise, și Féadel știa asta.

Era noapte în pădurea Amurgului, Tuar și Tura dormeau în cort separat, Féadel stătea de gardă lângă foc, așa cum îi era menit să facă.

Era târziu când Luna râsări, focul ardea cu putere, Féadel stătea în picioare. Nu după mult, Tura ieși din cort auzind un mârâit amenințător, nu era nimeni altul decât Féadel, încercând să țină la depărtare animalele sălbatice.

-Féadel! exclamă Tura. Mai că am crezut că tabăra este atacată. Fiind mai mic la înălțime decât Guardian, părea că păzitorul lor este în flăcări cum stătea în fața focului, lumina reflectând pe mantia lui albastră, și chipul lui sever acoperit de șuvițe negre de păr lung.
-Tu cum de nu dormi?
-Eu nu dorm când sunt în gardă, Tura, i-a răspuns Féadel Guardian. Oricum, treaba mea este să am grijă voi. Hai lângă mine!
Tura se puse lângă el, Féadel puse mantia peste el ca să nu-i fie frig (oare asta e intenția lui?).
-Cât mai avem până ajungem în Forever Green Land? întrebă Féadel.
-Câteva zile, dacă stăm peste noapte pe loc, până într-o săptămână. Noroc că avem provizii destule.
-Mergem de săptămâni în șir...., oftă Féadel, punând mâna pe spatele lui Tura. Dar, sper să merite!
-Mda! Sper și eu. Nu am mai fost în Forever Green Land de când eram mic.
După un lung moment de liniște.
-Tuar bănuiește ceva, spuse Tura, și-l luă pe Féadel de mână. Dar nu știe exact ce să creadă. Ar fi bine să nu știe pentru o vreme.


-------------------------

A doua zi dimineață: Féadel zăcea adormit lângă rămășițele focului. Dormea ca un buștean, încât nu auzi gălăgia făcuta de Tura și Tuar, pregătind micul de jun.
-Ce-i cu el, de doarme atât? spuse Tuar. Trebuie să stea treaz, ca un Gardian.
-Lasă-l, Tuar, îl calmă Tura. Sincer vorbind și eu mă simt puțin obosit, dar și flămând. Oricum, mai lasă-l să doarmă, atâta osteneală doar pentru noi doi, se sacrifică, sper că-ți dai seama.
-Gata! se răsti Tuar. Vreau să știu ce-i cu voi doi! Tu și Féadel îmi ascunde-ți ceva ce eu nu trebuie să știu...

La gălăgia lui Tuar, Féadel deschise ochii și puse mâna pe mânerul sabiei, speriat din somn.
-Gata! Liniște amândoi!
Tuar se întoarse către el. Féadel se ridică cu sabia pe jumătate scoasă.
-Spune-mi Gardianule! Ce ai făcut tu azi noapte de ești așa de obosit?
Féadel privi o clipă către Tura, și apoi iar la Tuar.
-Deci? Ai uitat? rosti Tuar înfuriat. Spune o dată!

Féadel scose un țipăt, căzu pe spate, se ridică și o luă la fugă, ieșind din tabără, adâncindu-se în pădure. Și cu asta dus a fost.

-Bine lucrat, Tuar! îi reproșă Tura.
-Taci! i se întoarse vorba.
-Eu să tac? Tu ești cel care nu are încredere în nimeni. Fără el acum suntem vulnerabili, s-a zis cu noi! Este treaba lui, Tuar, treaba lui de a ne proteja pe Lumea asta, cine știe ce creaturi fără de căpătâi sunt în pădure, până în Forever Green Land. Ști că se sperie de ceartă! Acum l-ai speriat și nu o să se mai întoarcă. Blestemat să fi! Blestemat să fi tu și neamul tău de servitori!
Tura își scoase sabia din teacă și sări pe Tuar, luându-l la bătaie. Prima lovitură îl luă pe Tuar prin surprindere, apoi repede își luă și el sabia, silindu-se să o țină dreaptă în fața superiorului său.
-Nu face asta, Tura! Nu vreau să lupt cu tine!
-Apără-te, altfel e vai de tine! Hai, ripostează!
Tura își ridică sabia și tâșni către Tuar, dar el nu reuși să se apere la timp și-l tăie la braț. Urlând de durere și furie, se năputi pe Tura, lovind frenetic. Sângele care-i curgea din mână mânji iarba destul de repede.
-Hai! Lovește! Ar trebui să mori acum, dar nu mă ține! Fugi după Gardian! Adu-l înapoi! Acum!
Îl lovi din plin cu sabia, de aproape îl doborâ, Tuar țipă iar, și fugi în pădure, departe de durerea pierderii lui Féadel pe care Tura o purta.



Va Continua