-Bună seara!
-???
-Þi-ai găsit lucrarea cu zborul?
De data asta, fiind pe vizibil, mă agăță și nu îmi displăcu câtuși de puțin; dimpotrivă, parcă așteptam să se întâmple:
-Bună, chiar voiam să te întreb la telefon, mai devreme, dacă nu ți-e dor de mine (replică surprinzătoare!) Am tot amânat să sun și, iată, mi-ai luat-o înainte (nu e prima oară)...și apoi, s-a mai înserat între timp.
-Ca să vezi!...și ce, noaptea nu există dor? veni replica Lavrei care parcă aștepta de mult un asemenea răspuns la salutul ei întotdeauna oportun.
-Ba da, dar e cu insomnii!!!
-Mmmm! aha! somnambulic!

-Zi-mi, te rog, când e lansarea cărții lui Policeanu, schimbai diplomatic pentru a mă înarma cu replici ce ar putea să facă față la asemenea ascuțimi ale spiritului feminin.
-Lansare!...dar a scos deja cartea? adică eu nu știu să o fi scos, veni răspunsul ușor dezarmat de întorsura dialogului ce promitea...
-Încă nu, oricum i-a ieșit o copertă trăsnet! (sâc!) mă plusez singur, ceea ce îmi aduce un ascendent în dialogul de șarje interschimbabile.
-Tu i-ai făcut coperta, nu? mă întrebă atunci cu satisfacție nedisimulată Lavra.
-Spune-mi dacă-ți place, replicai somând sec răspunsul pe care-l doream.
-Super tare! e mișto și se potrivește cu ceea ce vrea să spună titlul; bravo! dar na ...ce să-ți mai spun, parcă nu știi și tu că ești bun!? Chiar îmi place! sugerează o curgere, o stare nu neapărat de oboseală, ci o plăcută lentoare; așa, ca și cum te-ai lăsa cu o anumită lene, boemie, să te scurgi cu toată ființa spre ...poezie (resâc!).

-Vreau să asculți artista mea preferată, schimbai ușor, din mers. Între timp, din difuzoarele p.c.-ului se revărsă una din melodiile mele de suflet, "Fata merge pe jos" a incredibilei Alexandrina Hristov, pe care tocmai o trimisesem pe mess spre partenera de dialog.
-Da, am ascultat-o și eu la recomandarea ta, ai uitat? îmi place! are o voce gravă.
-Și nu o spun cu subiectivitate, pentru că o cunosc și sunt prieten cu tatăl ei, artist cunoscut în Basarabia, ce tocmai m-a invitat în tabăra pe care o va face la vară. Îmi place mult stilul, vocea, improvizația și nu în ultimul rând faptul că aduce în muzica ei o anume plasticitate din zona vizualului, fiind absolventă de arte. Am văzut că are mare succes la Club Deko în București - simții nevoia să precizez în final.
-Cred și eu, e tare bună gagica! ciripi atunci ea, fazată... și e și frumoasă, completă, suprapunându-se cu replica mea ce spunea același lucru despre frumusețea solistei, fapt ce o amuză; na că ziceam același lucru, eu că-i frumoasă și tu la fel - mișto fază! apoi îmi scrie finalul ideii:...și e foarte tinerică!
-Aha, 26 de ani parcă... încercai s-o ajut.
-Și asta o să-ți placă! este for you! Dădui clic pe melodia Buddha Bar Dinner, care mă cucerise mai devreme prin exotismul și intercalarea sunetelor naturale. Și, de acu te caut noaptea... simții nevoia să adaug hâtru, că doar stai aproape, replică ce se pierdu fără efect, sub curgerea hipnotică a melodiei.
-Ascult muzica... aooooleu, e mișto rău de tot! asta cu Buddha...a, dar e Craig Armstrong!...un preferat al meu! Îl mai ascult pe situri radio-online new age.
-Sună fain "mișto rău de tot" ăsta al tău! - îi mai tăiai elanul.
-Dar nu o am pe cd și mp3, continuă ea aproape subjugată, așa că dacă ai tu...sărumâna și mai șterg din datorii! apoi adăugă, auzind că am un cd dintr-o promoție: ei da, ai cd? vreaaaau!
-E greu, zisei laconic și lăsai plin de sarcasm fraza în aer.
-De ce!? veni pe messenger răspunsul disperat.
-Zău! why? tell my why?
-Greu, când ai datorii mari! finalizai, înmuiat, explicația.
-Aaaaa! credeam că nu vrei să-mi dai și mie cd-ul, răsuflă ușurată; îl țin doar o zi, maximum!
-Tre' să mă apuc de engleză, scrisei zâmbind; îți fac un cd.
-Da, da ești iertat de toate păcatele...pardon, datoriile! și un "zâmbărici" apăru atunci, parcă însoțind cu imaginea-i hilară schimburile de replici spumoase.

-Măi tu chiar zâmbești fain, replicai textual rupând din nou ritmul, ce părea un tobogan viu, o bandă rulantă.
-Acolo unde stau culcată? Vezi m-a pictat Klimt cu perica și mai aruncă un zâmbărici pe ecran; cu peruca, corectă imediat.
-De fapt, voiam adineauri să adaug că păcatele tre** să fie făcute! Și aruncai din nou un omuț ce se tăvălea de râs.
-Ha, ha, se auzi parcă râsul ei zglobiu, din spatele sticlei-adik*. Ești virgin? Pardon, îngeraș!? N-ai nici un păcat, da? Nici eu!!!
-Asta pentru că am zis-o pe ocolite!
-Suntem la fel! mai glumim și noi, că oameni suntem! continuă, filozofând frust, Lavra.
-Voiam să zic că o să fac și altele! tăiai malițios nodul încurcat al disputei, că luase o turnură prea sugestivă.
-Ei da?...măi, vezi că se află în organizație! și ce te faci cu unii moraliști!?

Amânai replica simțind nevoia să continui ideea ei fantezistă de a fi pictată de Klimt:
-Păi e greu după mine să te pictez după Klimt, dar aș încerca! și revenii asupra replicii rămase în eter: nu că îl am drept model pe Moșu care e un monument de discreție în ceea ce privește sexul frumos.
-A, da, se mai întâmplă și minuni, adică să existe discreție; chiar, ce mai face Moșu? Dar Moșulică jr.?(sunt mișto imaginile trimise, mai ales ultima-chestia aia silfidă, așa, ca un monument)
-Petrece! Iar a fost bairam, dar am stat puțin; în seara asta e și Didi cu un amic acolo.
-Petrecăreți băieții aștia! bravo lor că știu să se bucure!
-Oricum, Moșu e cel mai discret tip pe care-l știu, simții nevoia să revin cu condescendență.
-Da, am constatat și eu asta, dar tu trebuie să știi mult mai bine, sublinie pentru a nu lăsa loc de interpretări.
-Moșu e în formă și tocmai un vechi amic, cu care a avut divergențe în ultimii ani, a remarcat cu detașare că și-a revenit fizic, creativ și emană energie pozitivă în jur, fiind din nou tipul plin de spirit și umor pe care-l știam.
-Mie putea doar să mi se pară, mai adăugă ca un ecou întors, cu glasul ei plin de tonică feminitate.

Deodată sună sec, repetat, întrebarea mea stupidă: dar coperta îți place?
-Băi ești culmea! nu ți-am descris-o mai sus? am inițiat chiar un mic eseu pe marginea coperții tale! dar tu mai vrei! mai vrei!...așa copertă n-a avut neam de neam...de Policeanu! parcă e mult prea bună față de ce-i în interior! finaliză aruncând un căpușor galben ce zâmbea iliescian (parcă mai auzisem pe undeva, prin casă, ideea asta malițioasă!)
-Mersi, de fapt sărisem, abia acum am citit!
-Oricum respectivul se mișcă în medii din înalta societate și o să ajungă cartea și pe mâini bune, la oameni (unii din ei) care vor ști să aprecieze lucrarea ta - îmi parveni informația producătoare de satisfacții pentru ceea ce rămâne în urma actului artistic.
-Adik* eu am vorbit degeaba??? sosi o replică întârziată; păi bine, măi omule, îs supărată foc pe faza asta! Ia să te gândești cum o dregi acum!
Cu același simbol grafic în fruntea mesajului, i-am răspuns cu adevărul gol: nu, am sărit peste ea pentru că ai fost rapidă și m-ai amețit!
-Oaauu! ai dres-o bine, adik* de ce să te mint, ai dres-o acceptabil!
Spune-mi, textul cu sirena ți l-am dat? reluai în spiritul bunei mele tradiții de a schimba subiectele. Răspunsul care urmă a fost motivul pentru care am simțit nevoia să salvez textul purtător al acestui mirabil crez pentru actul artistic: Da, mi l-ai dat; mie îmi place tot ce scrii tu, dar să știi că se pierd așa, le citești pe un colț de revistă, pe un sait și se uită, nu știi despre ce este acea poezie! Trebuie prinse în volume! Crede-mă, nu le irosi așa, e egoism și lipsă de dragoste față de poezie și față de tine chiar; și trebuie să ne iubim un pic și pe noi înșine!
E foarte frumos ce scrii despre datoria poetului față de propria operă și față de potențialii cititori! aș fi vrut să notez ce ai spus.
-Sunt inspirată, nu? ce părere ai? dar Beno a mai fost pe la voi? o să ajung într-o zi la tine la studio să-ți las o sacoșă de cărți pe care le am de la el.
-Chiar inspirantă, și aruncai în dialogul electronic cel mai frumos zâmbărici standardizat pe care îl aveam!
În boxe se rostogolea vocea Alexandrinei cu miresme de frunze, de miere, de pop-soul și jazz la un loc, vocea ei curată, gravă și caldă totodată, ca un dor dinspre Basarabia:
"Poezii de dragoste îmi scrii /Poezii ca niște chinuri
dulci,/Mai bine-ar fi să scrii prostii și..să te duci!/"


* -prescurtări specifice de limbaj tip messenger
**-prescurtare proprie tip messenger(sâc!)