poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6587 .



E foarte devreme
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Imants_Ziedonis ]

2008-05-27  |     |  Înscris în bibliotecă de Emil Iliescu




E foarte devreme


E foarte devreme. Soarele nu și-a deschis încă pleoapele. Mama nu mă leagănă încă. Tata n-a ieșit încă la cai. Dorm încălțările-n pridvor, dorm pragurile, dorm cărările.
În crăpăturile dușumelei doarme Ieri. În ștergarul din vase a ațipit un suspin și o ocară mocnește sub cenușă. Dar somnul serii se face somnul zorilor și pălăria tatei se trezește. Pălăriile se trezesc odată cu cocoșii. E foarte devreme. Pălăriile din cuiere îmi dau bună dimineața și iată – trebuie să umblu.
De fapt nu exist încă.
N-am făcut încă nici un pas, n-am atins clanța ușii, nu mi-am răsfrânt cântecul în roua dimineții.
Nici măcar soarele nu l-am văzut încă. Mi s-a spus că răsare cu noaptea-n cap, între al treilea și al patrulea cântat al cocoșilor. Oricum, clipa e cu siguranță aproape: bărbații nu mai sforăie și perdelele prind reflexe de purpură. Trec pragul. Trec din ceva ce nu se poate ține minte, din ceva care poate nu există – în ceața zorilor. E copilăria. Soarele nu se zărește încă, lumea e umedă și, iată, cărarea urcă în ceață. Primul lucru pe care-l zăresc în laptele ceții e fîntâna. Întâia cărare duce deci spre fântână. Am să țin minte asta: la stânga scorușul, la dreapta – teiul, cărarea bătătorită, dură, îmbrățișată de pajiște. Nici un alt drum. Am să țin minte asta. În fîntână – apa. Mă aplec asupra strălucirii ei din adânc și o chem.: “Aa!” Îmi răspunde un fel de cântec, sunetul se întoarce repetat parcă de un cor. Deasupra bârnelor – un leagăn ciudat. E ciutura. Cine va scoate apă, dacă nu-i nimeni pe aproape? Cine e însetat acolo, în adânc? Dar iată ușa casei se deschide și mama zâmbește în prag:
- Curând va răsări soarele! Și curând vei fi fiul meu!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!