Căşcatu şi Şnapi
în
Delta Dunării

Au fost odată ca niciodată, doi căşcaÈ›i frumoşi. Căşcatu se trăgea din familia ursuleÈ›ilor de pluş, iar Şnapi din cea a albinuÈ›elor de pluş.
Ei locuiau cu o familie de tineri care aveau mare grijă de ei şi îi iubeau foarte mult
Lor le era tare bine în mijlocul familiei în care trăiau. Doar un lucru îi supăra: de ce trebuie să se spele în fiecare zi? O dată pe an nu era suficient? Tinerii cei fericiÈ›i le spuneau că trebuie să se spele pentru că se murdăreau de la atâta joacă, şi nespălaÈ›i nu mai erau la fel de drăgălaşi, şi atrăgeau microbii, şi miroseau urât. Mai în glumă, mai în serios, tinerii îi ameninÈ›au că le vor schimba numele din căscaÈ›i în puturoşi pentru că deseori puÈ›eau, chiar.
ÃŽntr-o frumoasă seară de vară, în timp ce căscaÈ›ii se jucau împreună, apare tânara care are grijă de ei în cadrul uşii cu o figură misterioasă:
- Am o surpriză pentru voi! Vom pleca într-o excursie mâine dimineaÈ›ă.
- Da? Unde? întreabă Caşcatu.
- Undeva departe...! Unde este multa apă şi unde este foarte frumos! ÃŽn Delta Dunării!
- Unde? murmură uimită Şnapi.
- ÃŽn Delta Dunării. Tânărul cel fericit vrea să ne ducă pe toÈ›i acolo să vedem şi noi frumuseÈ›ile naturii.
- Ce bucurie! Acum îmi fac bagajul pentru a fii gata mâine dimineaÈ›ă prima. Hai Căşcatu să ne pregătim că vom merge într-o excursie de neuitat.
A doua zi dimineaÈ›a, prima trezită fu Şnapi, care dădu deşteptarea întregii case:
- HaideÈ›i, treziÈ›i-vă somnoroşilor că trebuie să plecăm într-o călătorie minunată. TreziÈ›i-vă; È›ipă Şnapi cu vocea ei piÈ›igăiată.
Cu greu s-a trezit toată lumea şi s-au pregătit de plecare. Au pornit în marea lor aventură spre È›inutul misterios şi plin de apă al Dunării.
-Ce bine că plecăm! Abia aştept să ajung şi să fac plajă, spuse veselă Şnapi.
- Dar mai ales veÈ›i face baie că sunteÈ›i foarte murdari, iar apa este caldă şi curată! spuse tânăra cea fericită.
- Dar noi nu vrem să facem baie. Nouă nu ne place apa, răspunse Căşcatu.
- Dar trebuie să vă spălaÈ›i pentru a fi curaÈ›i, şi pentru a nu lăsa microbii să se apropie de voi şi să vă înbolnăvească.
- Dar eu sunt frumoasă şi dacă nu mă spăl! Mie nu îmi place să mă spăl! Nu vreau să fac baie! plângea Şnapi.
Dar Căşcatu îi şopti:
- Lasă Şnapi, nu mai plânge că vom găsi noi o soluÈ›ie să nu ne spălăm, că nici eu nu vreau să mă spăl.
După o călătorie de 3 ore, au ajuns. Au văzut o apă mare, mare şi curgătoare care se numea fluviu, şi un frumos vaporaş acostat la mal, care-i aştepta. Fiecare şi-a luat bagajul şi s-au urcat pe vaporaş. CăscaÈ›ii s-au cazat împreună cu tinerii cei fericiÈ›i într-o cabină care se legăna mereu, iar apoi au ieşit pe puntea vaporului pentru a privi Dunărea cum curgea lin.
- Ce mare-i apa asta! De ce e aşa de mare?
- Pentru că este plină de peşti şi de plante care locuiesc în ea.
- Şi eu vreau să văd plantele şi peştii din apă! se rugă Căşcatu. Când pornim cu vaporul în expediÈ›ie?
- Mâine dimineaÈ›ă.
A doua zi, vaporul a pornit, dar lui Şnapi îi era foarte frică deoarece se legăna mereu când într-o parte, când într-alta. După câțiva metri de alunecat pe apă Şnapi a început să plângă:
-Mi-e frică, dacă o să cădem? De ce se tot mişcă vaporul?
-Pentru că suntem pe apă, de aceea ne legănăm. Iar dacă veÈ›i cădea în apă, noi vă vom salva imediat, nu veÈ›i păÈ›i nimic, doar veÈ›i face baie cu ocazia asta; răspunse zâmbind tânărul cel fericit.
-Dar noi nu vrem să ajungem în apă. Nu ne place apa, nu vrem să ne udăm; se plângea şi Căşcatu. Dar tot plângându-se şi nefiind atenÈ›i, căscaÈ›ii au alunecat căzând în Dunăre.
-Ajutor! Ajutor! Am căzut în apă! Ne e frică!
Iată că apare un peşte mare şi auriu care-i ia pe căscaÈ›i în spinare şi-i duce tot mai departe de vaporaş.
-Unde ne duci? întrebă speriat Căşcatu.
-Vă duc în Delta Dunării să vedeÈ›i cele mai frumoase păsări, multe plante, şi să-i cunoaşteÈ›i pe verişorii mei din alte neamuri.
-Dar mie îmi este frică. Vreau să ne duci înapoi! răspunse tremurând de frică Şnapi.
-Nu vă speriaÈ›i; nu trebuie să vă fie frică de mine sau de apă.
-Dar cine eşti tu?
-Eu sunt Peştele de aur, stăpânul acestor meleaguri.
Dar iată că au ajuns într-un loc în care era doar apă, cât vedeai cu ochii şi foarte multe plante viu colorate care ieşeau din apă.
-Ce frumos este aici! Câte plante frumoase! Şi vai, ce păsări minunate! spuse Şnapi foarte încântată.
-Dar uite: se mişcă apa! De ce? întrebă Căşcatu.
-Pentru că înoată verişorii mei, peşti din toate neamurile de aici din Deltă, şi fiind mulÈ›i, apa este mişcată de către ei.
Din depărtare se vedeau venind bancuri de peşti de zeci de culori şi nenumărate forme şi mărimi.
-Sunt foarte frumoşi! Ce culori frumoase au! Se miră Şnapi.
-Mă bucur că vă plac. Dar s-a facut cam târziu şi trebuie să ne întoarcem la vapor. Vă duc înapoi că se lasă întunericul.
Peştele de Aur îi duce rapid pe căscaÈ›i înapoi. Ajunşi la tinerii cei fericiÈ›i, căscaÈ›ii au fost luaÈ›i din spinarea Peştelui de Aur, plini de apă, dar foarte fericiÈ›i şi curajoşi că au înfruntat frica de apă şi încântaÈ›i de tot ceea ce au văzut. Şi-au luat rămas-bun de la Peştele de aur. Toată seara pe vapor, la cină,nu au făcut altceva decât să povestească întreaga lor aventură.
-Aşa de frumos a fost...; iar de apă nu-mi mai este frică; îmi chiar place apa acum!
-Şi mie! Nu ne faceÈ›i în seara asta o baie caldă să ne curăÈ›ăm pentru a fi şi noi curaÈ›i?; întrebase Căşcatu.
-BineînÈ›eles. Ne bucurăm că acum acceptaÈ›i să vă spălaÈ›i, pentru că nu este bine să fiÈ›i murdari. Murdăria aduce după ea microbi şi boală.
Şi astfel, de la întâlnirea cu Peştele de Aur, căscaÈ›ii au început să se spele şi să le placă apa, dar mai ales le place să fie cei mai curaÈ›i pentru a speria microbii.
Aşa trebuie să fii şi tu, dragă cititorule, cel mai curat dintre toÈ›i copiii, iar apa şi săpunul să-È›i fie buni prieteni.