Culmi de întrebări. Cu tine în buzunarul sufletului nu îmi este teamă de nimeni. Moartea, dușmanul suprem nu mai are ce căuta în peisajul ăsta plin de iubire. Asta e vârsta la care ne credem nemuritori. Privirea ta mă lasă fără cuvinte. Fericirea constantă deja m-a urcat treptele spre nemurire. De ce mă simt așa liniștit? Aștept furtuna unor decizii vechi. Urmări calculate și necalculate sunt atât de aproape. Viitorul apropiat mă îngroapă în griji și propoziții scurte de poezie fără sens. Să povestesc o poveste în negativ, ca o poză stricată și tulbure. Două persoane cărora iubirea le-a deschis ochii spre fericire se privesc și se pierd în vise. Visele sunt atât de dulci, atât de amețitoare. Eu și cu tine ne plimbăm de mână în aceeași poveste plină de frumusețea și parfumul tău, presărată cu aromă de primăvară. Când o să mergem împreună spre același altar o să privim lumea lor din lumea noastră. O să dăm fiecare clipă de tristețe din trecut pe una dublă de fericire din viitor. Două suflete care se vor căuta la infinit. Fără întrebări o să privesc ochișorii tăi direct spre fericire. Vreau să îmi plângi iar în brațe, să prind fiecare picătură de durere din ochii tăi și să o pun în inima mea, să sufăr în locul tău, să duc eu tot pe umărul meu cu platoșă aurie. Iubirea mea pentru tine a plecat din iubirea pentru ea. Una s-a stins. Iubirea ta pentru mine a trecut din iubirea pentru el și a crescut spre mine. Ne-am regăsit. Acum ești a mea și așa vei rămâne. Am furat un fir de păr din mângâierea nopții și îl păstrez în disperarea iubirii. O să îl ard dacă mă vei părăsi și cum va arde firul așa o să vreau să ardă și dorul tău pentru mine... Dar știu că nu-l voi arde niciodată pentru că tu vei rămâne întotdeauna lângă mine, în lumea noastră pe care ne-o construim chiar cu prețul nebuniei. Nimic nu mai contează decât iubirea noastră...lumea noastră.