poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ din valea lui Hinom ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-12 | | Între pini totul devine neant. Noaptea se îmbracă în ceață. Își cere dreptul la tăcere. Doar frunzele-și mai șoptesc câte-o idee pe nervură. Zeul doarme de mult. Probabil își visează a doua facere, atunci când tăcerea lui va spune tot. Pădurea asta în ruină ca părul sfinților, aglomererarea asta de pini retezați sufocă orice încercare de zâmbet. Încruntarea a-nghețat pe chipurile norilor, pe fruntea lată a cerului s-au înmulțit râurile… E un orizont alb-negru unde culorile s-au devorat între ele. Eu mă simt nevinovat ! Oricum, ochii mei sunt uscați de vânturi. Marile au secat și ele de curând… Un potop a înghițit apele. Deocamdată noaptea-și trece timpul liniștită. E singura care-și mai amintește să existe. Eu m-am cuibărit la poalele unui pin, incapabil de a mai zâmbi la un vultur ce mă contemplă de pe un trunchi…
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate