Un măgar îl imploră pe un hipopotam ,acesta fiind cămătar de felul lui , să-i împrumute niște bani pentru a-și cumpăra televizor .
Hipototamul, fără să stea pe gânduri îl refuză categoric. Măgarul se simți profund jignit și făcându-se noapte merse în spatele casei arătoase a cămătarului și-i dădu foc . După o viață de agoniseală, a doua zi , vecinii îl găsiră pe hipopotam în stare de șoc psihic , cu botul adâncit în grămăjoara de cenușă rămasă din toată averea lui .
- Vedeți voi ,șușotiră între ei vecinii , cum îi pedepsește Dumnezeu pe cămătari ? …dar apoi , făcânduli-se milă de hipopotamul neputincios ,se arătară dispuși să contribuie fiecare cu câte o sumă de bani pentru a fi îngrijit de cineva .
Minunându-se ce mulți vecini are cămătarul , măgarul se oferi pe loc să-l adăpostescă la el .
Cu banii din coletă , nici nu se pune problema , își cumpără urgent televizor . Și încă ce televizor, cel mai mare din magazin !
Bojdeuca măgarului era însă așa de mică, încât seara ,odată ce ajungea în ea împreună cu voluminosul hipopotam - că deh ! de ochii lumii trebuia să-l bage peste noapte și pe rătăcitul mintal în bojdeucă - nu mai aveau loc , erau nevoiți să steie cu boturile lipite de sticla televizorului și dimineața să iasă pe ușă cu spatele înainte .
Cum măgarul , cu treburile lui de cărăușie , era plecat toată ziua de acasă, miopul și surdul hipopotam se jeluia nimănui prin curtea pustie : Ceva nu-i în regulă cu mine, noapte de noapte văd în ochii minții lumini jucăușe și mi se înfundă urechile ca pe stadion la fotbal !
Dar veni și ziua în care , stând singur și năuc ,dintr-o dată își aminti cine a fost el și ce frumoasă casă a avut. Ba își mai aminti și de niște bani îngropați pentru zile negre. Se uită crucit la bojdeuca necunoscută din fața ochilor și fără să știe în ce conduții dormise ,fugi degrabă să-și dezgroape comoara și să se apuce iarăși de cămătărie.
Vechii lui vecini săriră curioși să le povestească prin ce fel de minune îi revenise me moria .
- D-apoi dragii mei , se fuduli hipopotamul plin de importanță, noapte de noapte , îmi apărea în fața ochilor niște lumini cerești și voci nenumărate de îngeri , care , ori mă rugau ori îmi strigau de-a dreptul : Trezește-te și încheagă-ți averea la loc! Fără îndoială , trebuie să dau o slujbă de mulțumire .
- Negreșit ! întăriră vecinii . Se cuvine să-l pomenești cu urări de sănătate și pe cel ce te-a îngrijit în răstimpul ăsta !
Așa află cine îl îngrijise doi ani de zile bătuți pe muchie și între un împrumut și altul se repezi la bojdeucă să-i mulțumească măgarului pentru gestul lui altruist . Măgarul era numai piele și os, de necaz că orbise complect , cum noapte de noapte, fără să clipească, stătuse atâta amar de vreme lipit cu ochii de televizor.
Ce-și zise cu duioșie hipopotamul ? Am prilejul să demonstrez că și noi cămătarii avem inimă ! și-l duse pe măgar la noua lui casă .
- Măi ,măi, se frământă peste câteva zile hipopotamul în fața vecinilor ,trebuie să-i dau ceva de lucru, altfel se adâncește tot mai tare în regretele lui că a orbit subit .
- Bine zici ! se bucurară vecinii . Cămătar, cămătar , dar uite , te areți simțitor la suferința aproapelui .
Altă ideie nu-i veni însă limitatului cămătar decât să-i găsească măgarului o râjniță pe măsura lui .
Vecinii se posomorâră deodată , văzându-l pe acesta cum învârtește la nesfârșit ditamai piatra de moară .
Atunci , hipopotamul se grăbi să-i cumpere măgarului un radio cu căști .
- Nici așa nu este bine ?! le reproșă el exasperat .
- Cămătarul , tot cămătar rămâne ! veni răspunsul hotărât al vecinilor . Să uiți de casa arsă , el ți-a cumpărat cel mai mare televizor . Tu i-ai luat un biet radio !


Sunt ocupații atât de detestate , încât orice fel de bine ar face indivizii care le practică , noi îi privim cu aceiași suspiciune și antipatie .