poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-20 | |
1. Respiram ce spuneau ei, aer și-o dansatoare ardea în dimineața înnoptată. Mama moartă mă năștea sub portaluri maure de fiecare dată când prindea gustul lepidopterei-undă.
2. L-am întrebat pe Ivan (cu care mă plimbam ursuz de braț, el scuipând și horcăind. Ivan are 30 de ani. Preferă să se amăgească de trei ori pe zi, dar nu are somn): Ivane, Ivane! (n-am fost niciodată atât de deznădăjduită) Cine-i tatăl meu? (l-am prins de guler, l-am zdruncinat, și-i săreau îngeri repetitivi) Din ce război alb venise el la mama? Spune-mi tu! tu – victorie – sodomit ciung – strălucire (mă privea dincolo de mine creșteau eumenidele din pământuri) 3. În copilărie, ne-am găsit între lotuși și-am păcătuit în havuzul din piața mare lângă sacru. În vreme ce eu renășteam ombilical din tine, duhul desena un apus, sibilele aprindeau focurile lângă trupul nostru, îngerii urcau în lifturi, iar străzile Bucurescilor se învecheau de molime. Papagali răpeau fazani din haremuri. ouroborors-cometă-spermă Alchimiști turnau Soarele în putrefacție pe ruguri, altarele se topeau mercurial, iar aur curgea din sânii mei lapte. Roșu - mai mult roșu – avanti, avanti, cadânele urcând pe cupolele geamiilor în strigăte – din ce în ce mai mult roșu – războiul venea în vreme ce noi – cadânele se rugau goale, arămii desupra lunilor argintate – ne iubeam – lifturi se opreau între etaje, chiar Ivan îi vedea înfricoșați, prinși acolo - cu acest-foarte-roșu mă cunun cu tine – copii alergau, aruncându-se în genuni 4. - Ivane, (personajul gândea că se face abuz de el într-o poveste în care nu-și găsea locul, un a ca o gloria mundi) nu te mai întreb de tatăl meu, nu mai vreau să-l ucid în orașul cu râu, cu praf. Spune-mi doar: cum aș putea să sfârșesc? (și trecu mâna peste pleoapa noastră, peste clavicula noastră, peste pântecul nostru) - Iată corpul tău Mario, acesta este mirosul tău și-acesta este el, ia-ți ploaia roșie și mergeți ca unul-piatră și sfârșiți
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate