Propteaua cu „doi craci”
Seria „Femei celebre”



Atmosferă încordată printre studenții grupei 421..., estetica nu era un examen ușor ! Domn profesor primise însă un telefon, „Ai grijă de fată, Gimi, dacă nu știai... e artistă în toată regula, dragule !
Fătuca despre care vorbim, se ridică binișor din bancă. Are același aer ca atunci când vine pe scenă în fața publicului. Dacă ar putea ar merge de-andăratelea ! În sfârșit și-a învins timiditatea, a tras biletul și-a făcut ochii mari. Numărul ... 13 !. Mâinile i-au asudat puternic. Ce mă chinue ăsta cu „Sensul categoriilor estetice” ?! murmură ca pentru sine, apoi cu voce tare . Domn profesor, nu știu subiectul ! Nu-i nimic domnișoară, trage altul.
Vizibil emoționată, trase puțin mai mult de un bilet, îi dădu drumul, apucă pe al doilea, renunță, în sfârșit se oprește la al treilea, îl desface și ... îi cade fața când citește „Idealul ca orizont general și stilul ca amprentă temporală a creativității” ... Domn profesor, n-am înțeles întrebarea, pot să mai trag unul ?
Domnișoară, când dumneavoastră urcați pe scenă faceți o estetică de înaltă clasă! E doar un pic mai dificilă teoretizarea, abstractizarea ! Vreau să spun , sunteți tulburător de creativă. Explicați-mi cum reușiți ! Pauza care a urmat a fost suficient de lungă ca profesorul să intervină iar. A tușit de mai multe ori înainte de a începe. Vă propun să vorbim despre... să vorbim despre ... Ce carte ați citit în ultima vreme ? N-am citit, exersez, n-am avut timp ! Sigur, sigur, performanța nu se atinge ușor ! Ce piesă de teatru ați văzut ? N-am văzut !! Vizibil încurcat, profesorul nu știe ce subiect să mai abordeze ... În sfârșit, iluminat, îi cere să vorbească despre concursurile la care a participat și premiile pe care le-a obținut.
Aa da, vă mulțumesc, păi la concursul Curci am obținut premiul ... și tot așa timp de mai multe minute.
După ce îi trece nota zece în carnetul de studentă, își rotește ochii de vultur prin sala de examen unde mai erau patru candidate. A mai luat vreuna dintre voi premiile Ei ? Când veți veni cu astfel de trofee ... vă dau și vouă zece !
Întâmplarea de mai sus este un caz fericit, când studenta s-a prezentat totuși la examen! La alte discipline nici nu dădea pe la „cursuri” și avea nota maximă. Am ascultat-o de mai multe ori și ca ea...destui. Dar deja s-a înfipt bine pe soclu.
Să mai spună cineva că banalul telefon nu este o invenție genială ! Din 1876 când Bell l-a brevetat, chiar și el a fost contestat până la Curtea Supremă de Justiție a S.U.A., minusculul aparat constituie o proptea de nădejde în multe împrejurări. Mai primea artista noastră nota zece fără celebrul „telefon”?! Mai lua ea premiile ... dacă juriile nu primeau „telefoane” ? Ajungea ea solistă, programată să interpreteze cele mai celebre concerte, fără aceiași proptea ? Recent, nu tot banalul telefon deconspirat de o proptea cu „doi craci” a fost sursa unui scandal celebru ?
Caut și eu o proptea, fie și cu doi craci, doar pentru a-i transcrie fetei mele certificatul de naștere la primăria sectorului unu. Cel vechi nu mai e valabil că fie-mea s-a născut în socialism și-acuma trăiește în capitalism. I-a dat împuternicire prin notariat soției pentru această formalitate.. Funcționarul de la primărie zice, nu e valabilă împuternicirea, n-are apostila de la Haga. Notarul din străinătate se miră, ce apostilă de la Haga, n-am auzit de așa ceva. Eu întreb, care este diferența între sadism și reaua credință din administrație, sensibilă doar la propteaua cu doi craci?


Nicolae Aurelian Diaconescu