Era ca de obicei luni, o zi scârboasă. Murcilă Murcescu se sculă la 7.30 și se culcă la 7.35 pe partea cealaltă. Se sculă din nou la 8.30. Se scărpină. Se căută în nas. Nu găsi din păcate nimic de transformat în bilă. Bineînțeles că nu era apă caldă. Frau Lola Pentagramă, administratoarea pensiunii nu agrea apa caldă. "Ce apă caldă, doar consumăm, nimic nu producem.Apa rece înviorează, înviorează, înviorează". Amploaiat la stat, domnul Murcescu nu se grăbea la serviciu. Nu se putea hotărî pentru ce mijloc de transport mai jegos și mai dezgustător să opteze- așa ca pentru o zi de luni- firobuzul gri șoarece sau tramway-ul alb murdar ? Sau poate ar putea să-și permită un taxi ?
Era ca de obicei luni, o zi scârboasă.Domnul Murcilă Murcescu habar nu avea că va intra în istorie. Va salva el oare o jună copilă ? Ei aș.
Domnul Murcilă Murcescu era conțopist la cancelaria Ministerului Propagandei Magice și avea să rămână în istorie pentru cea mai meșteșugită virgulă pusă pe un tratat de pace. Singurul lucru cu care biată țărișoara noastră ar fi putut să se laude.
Dar avea să treacă mult timp până ce Murcilă Murcescu să pună fatidica virgulă cu un toc Pelican cu o peniță Solingen pe nefericitul de tratat. Deocamdată se hotărî pentru firobuz. Încercă câțiva scuipați pe geamul deschis.Dar nici măcar aceștia nu reușeau într-o mohorâtă zi de luni.