poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-18 | | Dinozaurii Cînd se trezi, avea frisoane și îl durea tot corpul. O văzu pe mama sa lîngă el și asta îl mai liniști.Îi era așa de somn încît nu reuși să-și tină ochii deschiși. -Bea puțin ceai, poate îți mai scade febra. O auzi dar i se păru că visează. Ar fi fost un efort prea mare să deschidă ochii din nou. A duoa zi urma să împlinească șapte ani. Așteptase atît de mult momentul acesta, iar acum se îmbolnăvise. Plănuise chiar și ce dorință își va pune cînd va sufla peste lumînări. Vroia să fie pregătit. Dintr-o dată însă nu-și mai aminti. Stătea în fața tortului în timp ce toți ceilalți așteptau ca el să sufle peste cele șapte lumînări. Primi chiar și cîteva încurajări.Dar el nu vroia să faca asta înainte de a-și pune dorința. Era important pentru el. Simți că îl ia cu amețeală și închise ochii. - Da! Asta era! Mi-aș dori să reînvie dinozaurii! Spuse cu voce tare. Poate chiar prea tare. -Bietul de el, nu-i scade deloc febra, o auzi pe mama sa. În jurul lui copiii rîseră amuzați...la o asemenea glumă. Suflă cu putere peste lumînări și reuși să le stingă pe toate deodată. Acest lucru însă, îl obosi peste măsură. Îi spuse mamei că va merge în camera sa pentru a se odihni puțin. -Să nu adormi! Trebuie sa îți iei medicamentele. Dintr-o dată auzi un zgomot asurzitor și un nor de praf acoperi cerul înspre orizont. Sări din pat și în secunda următoare ajunse la fereastră. Pămîntul începu să se zguduie și i se păru că zărește o turmă de elefanți alergînd către el.Dar cum ar fi posibil așa ceva? Elefanții nu locuiesc în oraș... De teamă, încremeni lîngă fereastră... Nu erau elefanți ci dinozauri ce alergau către el...Curînd ajunseră lîngă casa lui, o studiară puțin, apoi plecară mai departe la fel de grăbiți. Dar unul dintre ei îl zări la fereastră. Își aplecă ușor capul și îl privi preț de cîteva secunde. Fereastra se întunecă. Era uriaș... Apoi înainte să plece, îi suflă copilului peste față. Sări speriat. Picături reci de transpirație i se îngrămădiseră pe frunte. -Ce este puiule, ai visat urît? Îi șterse cu o batistă fața transpirată. -Uite, nu mai ai febră!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate