Tolănit în jilţul său, căptuşit cu satin şi mătase, boier Neacşu îşi savura liniştit caimacul cafelei de dimineaţă. Abia dacă era la a doua înghiţitură când se pomeni, dând buzna, cu fiul său Teodosie. Preocupat nevoie mare, uitând să mai dea cuvenita bineţe, acesta se adresă direct.
– Spune-mi, tată, de ce are bărbatul barbă şi e acoperit cu păr pe tot corpul?
- Ehee, poveste veche fiule... De pe vremea lui Adam şi a Evei. După ce acesta a muşcat din mărul ispitei a constatat că între picioare îi creştea un şarpe. Cu fiecare zi devenea tot mai fioros. Într-o zi, când Tatăl tocmai trecea prin apropiere, Adam, îngrozit că ar putea fi descoprit, a intrat în panică. Nu ştia unde să-l ascundă. Eva, având mai multă prezenţă de spirit, l-a pitit repede între picioarele ei. A trecut primejdia dar au constatat că şarpele, după ce îşi scuipase tot veninul, se făcuse atât de mic şi de jigărit că aproape nu se mai vedea. Găsiseră soluţia salvatoare! Dar, după întâmplarea asta, să vezi minune. Poate supărat pentru ce păţise, de câte ori o vedea pe Eva, şarpele se înfiora şi învenina de furie. Nu era chip să-l liniştească decât să-l lase să intre la ea între picioare. Pentru că se învăţase aşa, de teamă să nu o muşte cumva în timp ce ea dormea, Eva şi-a pus în faţă o frunză. Asta i-a dat ideea lui Adam să-şi acopere şi el şarpele cu o frunză.
- Tată, am înţeles, aşa a apărut sexul. Dar ce are asta cu părul?
- Păi, tocmai frunza este cea care i-a dat de gol. Dumnezeu şi-a dat seama de înşelăciunea şi trădarea lor, ia alungat din rai şi i-a blestemat. Femeia, cât o trăi, să nască în mari dureri, iar lui Adam să-i crească păr spre a nu se mai vedea şarpele care devense, adunând în sine atâta venin.
- Şi toate astea din cauza la o nenorocită de frunză... Bine că măcar am rămas “după chipul şi asemănarea Lui”!
- S-o crezi tu... N-ai citit cartea aia cu reptilienii, care stăpânesc astăzi planeta?
- Auzi, da’ de ce, toamna, cade frunza?
- Anunţă că vremea şarpelui a trecut şi vine mântuirea.
- Ahaa, deci de aia ai chelit în halul ăsta... Şi cu şarpele tău ce se întâmplă?
- Hai că mă enervezi... Vine iarna, intră-n hibernare... Du-te şi întreab-o pe maică-ta!
- Nu te supăra, tată... Sunt tânăr şi vreau să învăţ.
- De la atâta învăţătură ni se trage! Nu vezi ce tâmpiţi au ajuns astăzi pe tronul ţării? De vrei să ştii mai multe despre şarpele adamic cunoaşte-te pe tine însuţi Fiule!, zise Tatăl.