Când mi-ai spus „ceasul de la Universitate, ora…” sau mi-a spus altcineva nu ştiu cine sau nu mi-a spus nimeni sau mi-am spus singur, am fost acolo.
De fapt mi s-a spus să intru în pasaj să mă aşez la o anumită masă şi să privesc oglinda din faţă.
Sunt acolo la ora fixată cu cafeaua în faţă şi aştept, am mai cerut un nestea sau lipton îmi fac treabă cu ţigările şi chibriturile aici nu se fumează dar aerul deşi străveziu este parcă format din fragmente instantanee care se perindă unul după altul fără pauze între ele într-o continuitate şi ea instantanee.
Şi aşteptarea durează deşi veniseşi te-ai aşezat la masa aceea, te joci cu o şuviţa de păr care-ţi cade tot timpul umbrind o privire nu ştiu cum puţin plictisită puţin înviorată puţin absentă dar acolo mereu fără să fixezi nimic cu spatele la toţi şi la toate îndreptată în faţă
oglindindu-te în tine parcă te studiezi atent, este numai o părere.
Sunt impresionat de acea privire de acea şuviţă de păr mătăsos care-ţi cade mereu şi o dai reflex la o parte de pe chip de pe faţa ovală atât cât trebuie mi se pare puţin asimetrică, dar acesta este tot şarmul de care tu nu eşti conştientă.

Aici filmul s-a rupt.
Se reia.

Mi s-a spus că te voi găsi acolo, e altă zi la aceeaşi oră în pasaj trebuie neapărat să mă aşez la o anumită masă cu spatele la toţi şi la toate să privesc numai şi numai înainte să nu întorc capul să mă concentrez asupra ovalului feţii tale pe care ochii plictisiţi dar atenţi desenează două contururi vagi acoperite din când în când de pleoapele care clipesc rar neinteresant şi absent, ce culoare au ochii tăi?
Sunt acolo, privesc din nou la ceasul care indică exact ora care trebuie, mi s-a părut pe drum că voi întârzia era aglomeraţie mare în staţie oră de vârf, am coborât în pasaj, data trecută uitasem să-mi iau o carte pe care s-o răsfoiesc în timp ce aştept acum o am în faţă nu trebuie s-o deschid eşti acolo, privirea mea s-a lipit de gura ta de buzele perfect desenate pline care aşteptă au rămas puţin întredeschise ceva parcă te-a deranjat nu e decât şuviţa de păr care iar ţi-a căzut peste faţă şi o dai la o parte cu gestul reflex pe care ţi-l cunosc acum atât de bine.
Când am plecat de acasă grăbindu-mă afară începuse să burniţeze, data trecută era soare. Ţi s-au deschis mai mult buzele. Pe scară azi era ca de obicei semi-întuneric, îi spusesem administratorului să schimbe nenorocitul de bec. Mi s-a părut o frântură de timp că mi-ai prins privirea în oglinda ce-ţi stă în faţă parcă presimţind ceva o cută infimă ţi-a brăzdat faţa a fost doar o părere genele tale au tresărit imperceptibil şi totuşi o mijire un scurt interes te-a făcut să schimbi puţin poziţia capului.
Când am coborât înainte să ies am salutat din nou iar te înclini? mi-a zis madam Nina care are o garsonieră la parter deschizând uşa crezând că i-a sosit vizitatorul, cam mulţi de altfel, îşi acoperă cochet umerii dolofani cu şalul diafan pe care îl poartă aşa de kiki iar saluţi ficusul? fir-ar al dracului de administrator, i-am zis de nu ştiu câte ori să schimbe becul ăla chior.
Nerăbdarea mea n-avea rost, evident că n-am întârziat ca şi data trecută ceasul indică exact ora care trebuie când cobor în pasaj.
Privirea mea coboară puţin, de sub puloverul pe gât pielea-ţi fină abia se-nfioră atunci când mai degrabă o simt decât o văd cu adevărat, pentru că acum pare că m-ai observat în oglinda ce-ţi stă în faţă.
Nu, ceasul ăsta a început să mă obsedeze parcă ceva inexorabil s-ar întâmpla dacă aş depăşi timpul fixat măcar c-o secundă, când cobor în grabă mă-mpiedic deşi treapta asta a pasajului ciobită o observasem bine de nu ştiu câte ori.
Încep să observ semnele abia mijite, o privire uşor lascivă, o uşoară îmbujorare un început care se lasă spre sânii tari sub puloverul pe care ţi-l tragi intensificând prezenţa ta iar eu nu numai că observ toate astea dar ştiu că şi simţi propria-mi prezenţă.
Am coborât încet, ficusul e la locul lui, becul e la fel de chior, madam Nina e în uşa garsonierei, în faţa intrării mă năuceşte prezenţa ta acolo îmi spui de ce n-ai venit? te-aştept de mult, ceasul ăla parcă stă acolo aiurea înţepenit la aceeaşi oră.