-fragment-

Lucian era nevoit să plece din ținut pentru o perioadă de câteva zile. De aceea, pentru a nu rămâne regatul nesupravegheat, lăsase mare parte din obligațiile conducerii unuia dintre cavalerii-parteneri, Thompson. Dragonul a mers împreună cu regele pentru a se întoarce nevătămat din misiune. Doar calul înaripat suplinise scaunul mărețului Protector. În regat, liniște și pace, pe ici pe colo, câte un fragment de ceață, care evident venise din Ținutul Întunecat, reactivat de când cu descoperirea Mantiei vișinii. Locuitorii nu bănuiau deloc ce să fie aceste bucăți de fum, care nu deranjau pe nimeni, însă un veteran al ținutului, mare călător prin cele șase regate, spuse cu jumătate de gură, ,,E vremea ploii.”
Aproape zilnic era agitație prin ținutul celor șase regate, deoarece Cavalerul Absolut și ceilalți din conducere puneau presiune pe entitățile decizionale să drămuiască cu atenție activitățile locurilor și să respecte cu strictețe Statutul Regatului. Imediat după plecarea lui Lucian și a camarazilor săi, se instalase mai multă liniște, de parcă nimeni nu locuia pe acolo. Thompson, un tânăr înalt, foarte subțirel, dar bine făcut își suflică mânecile tricoului său larg și începe să patruleze, în special cu ajutorul calului. Ispita este mare, iar când trecuse pe lângă ferestrele Bibliotecii cărturarilor din Ținutul patru al celor șase regate, un zgomot îi sfâșie urechile, era Mantia. Pentru moment, nu răspunse acestei mari puteri, provocate de prezența în bibliotecă a Mantiei, el știind foarte bine și Calul că acolo este, acolo o lăsase Lucian, pentru siguranța și protecția regatului.
- Așteaptă puțin, îi spuse Cavalerul Th. Calului! Să văd de ce această energie aproape zdrobitoare?
- Stăpâne, știi bine că nu ai voie să intri acolo, chiar dacă ești unul dintre cei mai buni prieteni ai regelui! Încearcă să nu pătrunzi în locul interzis!
- Ce s-ar putea întâmpla? Îi zise ironic și nepăsător cavalerul. Mintea lui Thompson fusese acaparată de o combinație de energii venite de la mantie, coroborate cu cele ale Ținutului Întunecat. Calul nu avea ce să facă, nu putea să-l oprească, deoarece Statutul nu-i permitea acest lucru, să treacă peste decizia unui Cavaler secund Absolut. Așadar, Thompson, cu un curaj nemaiîntâlnit, înaintă spre edificiu. Biblioteca, o piesă arhitecturală din stilul neobaroc, cu un parter, etaj și subsol, înconjurată de copaci și domniată de o liniște pe care oricine ar vrea să o aibă. Ușile edificiului erau rezultatului unui copac din regat, un fag zdravăn, din care erau făcute mare parte din ușile ținuturilor. Această ușă dublă, frumos și modest sculptată, se deschidea, respectându-se doi pași, pe care Cavalerul secund îi știa și-i parcurse întocmai. Astfel, luă de pe balustrada învechită de ciment din fața ușii un baston mare tot din fag prelucrat și începe să bată de trei ori, apoi strigă cadențat: ,,M-așez în fața ta, mărită bibliotecă, și du-mă spre cunoaștere!”
Ușa se deschise scârțâind, iar Thompson rămase puțin blocat, simțind și mai accentuat energia venită din interior. Se întâmplase într-o după-amiază, când Cărturarii și lucrătorii din Bibliotecă nu mai aveau program pe acolo.
-Stăpâne și luminate Cavaler, mai aveți nevoie de mine sau pot să plec?
- Nu, nu....caută să te mai plimbi prin regat, veghează la disciplina locului, de aici mă descurc. Cavalerul pronunțase cuvintele tremurat, deoarece era foarte agitat, mai ales că dorința lui era să încerce puțin Mantia pe spatele lui, chiar să o fure și să fugă cu ea. Dar gândurile lui erau acaparate de energiile Ținutului Dedesubt. Thompson nu mai era acel bărbat sigur și atent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Nu mai era cavalerul modest, cu acel calm și spirit rece în gândire. Pur și simplu, fără nicio ezitare, se îndreptase către spațiul ascuns al bibliotecii, la care avea dreptul să aibă acces și se pomeni în fața unui pumnal care fusese acompaniat de o carte. Era Mantia, camuflată în cel mai puternic pumnal al celor șase regate.
Nici nu făcuse un pas că pumnalul se și înfipse direct în inima lui, iar efectul fusese moartea instantaneee a cavalerului, fără nicio luptă sau zbatere de supraviețuire. Totul durase câteva secunde... puțin zgomot, puțin praf și jos, lângă raftul cel înalt încărcat cu ediții rare din Istoria artei medievale europene, rămăsese doar cenușa. Cenușa lui Thompson, din acel moment, nesemnificativă pentru Mantie. Imediat după acest evinemnt neplăcut, pumnalul își luă poziția inițială lângă cartea care mereu plutea pe coridoarele bibliotecii. Era Statutul celor Șase Regate.
În Ținut se așterne pe nesimțite seara cea rece și puțin cețoasă. O atmosferă tomnatecă și aproape decadentă. Lucian încă nu ajunse, iar Calul deja își făcea griji de Cavalerul secund că nu apăruse la raportul de seară. La sfârșitul zilei, exact la miezul nopții, mai marii regatului se adunau pentru concluziile zilei. E trecut de miezul nopții, la întrunire ajunseră doar calul înaripat, întrucât ceilalți doi cavaleri secunzi erau în misiune cu regele.
E trecut mult de miezul nopții, iar calul porni spre Regatul 4, unde era Biblioteca Cărturarilor. Nu durase mult călătoria, doar câteva secunde și iată-l ajuns în fața ușii sculptate. Încercase același gest ca al cavalerului de a deschide ușa ca să îl cheme pe Thompson. Nici o șansă. Ușa nu răspunse Calului, chiar dacă era protectorul secund al Regelui, al regatului absolut.
-Trebuie să cer o derogare din partea conducerii, nu se poate! Își spuse revoltt calul.
-,,M-așez în fața ta, mărită bibliotecă, și du-mă spre cunoaștere!”, repetase calul, dar nimic. Continuă așa să strige, iar vocea-i ca unui adolescent diperat și agitat că-și pierduse ceva drag, sau chiar trenul către o destinație favorită.
De afară, calul continuă să insiste cu cercetarea. Nu avea cum să iasă din bibliotecă, trebuia să-l fi văzut, sau cel puțin să vină direct în sala tronului, afirmă cu certitudine secundul. Își scutură cele patrU aipi și începe să patruleze edificiul, înconjurându-l, până se întoarseră Lucian și ai săi.
E târziu, e rece, e calm și energiile deși nevăzute difuzau cea mai grea apăsare calului care nu mai putuse de atâta oboseală, după câteva ore de supraveghere și îngrijorare, căzuse și se prăbușise la pământ, chiar în fața ușii bibliotecii. Erau clar semnele de oboseală. Căzătura calului produsese oarecare zgomot și praf în jur, chiar vuietul copacilor din zonă, însă citadela regatului 4 nu fusese deloc afecatată, ba dimpotrivă cu toții dormeau liniștiți fără să-și fi dat seama vreun localnic de dispariția unuia dintre cavalerii absoluți în grad secund, o funcție importantă și semnificativă în lipsa regelui.
Dragonul nu era în zonă să fie lângă suferința calului. Statutul Regatului spune clr că doar Protectorul absolut Dragonul poate avea acces în bibliteca cărturarilor. Aceasta era o mare problemă și impedimentul peste care calul nu a putut trece să-l salveze pe Cavalerul Secund Thompson Martin.
O rază subțire și vagă de soare se strecoară printre ramurile copacilor, anunțând o nouă ordine cotidiană, iar dinspre poarta Regatului 3 se aude mare agitație. E clar că se întoarse regele din misiune. Fusese într-o luptă pentru menținerea păcii între Ținutul celor Șase Regate și mărețul Camelot.

............................... ........................