- Trebuie să calc o bună bucată de drum pe urmele fiilor mei morți ca să pot muri în pace. Vocea a surprins-o pe asistentă, mâinile i-au amorțit ca la un semnal lăsând să-i cadă tăvița cu flacoane, ace și pungi multicolore. Una dintre ele, una conținând o substanță roz, gelatinoasă, și-a lăsat conținutul să populeze podeaua. Trei picături groase s-au oprit pe papucii albi de piele ai femeii, făcându-i ochi și nas de desene animate. Ținându-și respirația, s-a întors spre bătrânul de la patul cu numărul nouă, de la care abia plecase. Văzându-l atât de liniștit, a crezut pentru o secundă că vorbele auzite nu fuseseră altceva decât o halucinație. Atunci bătrânul vorbi din nou:

- Trebuie să mă întorc la Praga, domnișoară, să o văd din nou pe prostituata de pe strada Nadrazni.

Domnul Zizkov, de origine incertă și vârstă aproximativă, se afla între viață și moarte de aproape un an. Venise fără acte, vorbind o limbă cu accente polineziene, inflexiuni scandinave și vocabular marinăresc. I se dăduseră maxim trei luni de viață dar ceva îi refuza plecarea din lumea asta. El se dădea obosit, plictisit și atâta tot. Trăia în chinuri sufletești de nouă luni, analizele îl dădeau deja mort, niciun parametru nu se încadra în limite omenești de supraviețuire. Respira fără puls, bea câteva picături de apă de două ori pe săptămână iar de mâncat nu mânca nimic. Nu putea să moara. Sau nu voia. Doamna cu Coasa îl batjocorea fățiș sau poate el pe ea.

- Nu puteti pleca, domnule Zizkov. Aveți nevoie de odihnă.

Asistenta i se apropie și îl mângâie pe frunte. Era mai rece decât ușile metalice din subsol, de la morgă. Îi ridică ușor capul, îi aranjă perna și îl privi cu duioșie drept în ochii lui albaștri și aparent resemnați.

- Vă ascult și vă ajut cu tot ce aveți nevoie. Știți că îmi sunteți drag și că vă puteți baza pe mine!

Pacientul clipi, anulând nașterea unei lacrimi și zâmbi a mulțumire:

- Sunteți aproape un înger. Dacă îmi arătați calea de ieșire din lume, veți fi înger complet.

Făcu semn din ochi către tavan. Femeia se încruntă:

- Și cu fiii dvs. cum rămâne?

- La noapte voi face pași în urma lor, la Praga iar mâine mă veți ajuta să plec. Nu înainte, însă, să am o ultimă întâlnire cu femeia ușoară de pe strada Nadrazni.

(va urma)