Pe plaja aceea vântoasă toți se iubeau cu toți și iubire nu era mai mult de cinci minute. El Medano e așa, explozie de simțuri și declarații hormonale puse rapid în practică. Plaja e foarte lată și pustie, are cuiburi săpate din loc în loc pe post de adăposturi, vântul bate de două ori pe an și ține de fiecare dată câte șase luni. Privită dinspre ocean, plaja e străjuită în stânga de aeroport iar în dreapta de ditamai stânca roșie, simbolul nudismului cu drept la iubire. Eu mergeam acolo cu Ruxandra, fostă elevă ce-mi declarase iubirea din primul an iar eu mă obișnuisem imediat cu gândul că mă va întineri. Un an întreg ne-am trăit iubirea pe El Medano. Ajungeam printre primii, chiar și înaintea soarelui. Ne iubeam cu gleznele în valuri și abia ne mai țineam pe picioare de plăcere. Uneori ne priveau cupluri ascunse și le inspiram, se iubeau și ele imediat, ascunse prin cuiburile anti-vânt. Adormeam apoi până ce soarele își deștepta pescărușii și totul devenea o larmă uluitoare. El Medano nu era niciodată aglomerată. Ne plăcea să o străbatem cât era de lungă, trei kilometri, și să vedem de fiecare dată cupluri care făceau dragoste ba în valuri, ba în câte un cuib, ba în văzul tuturor, în mijlocul plajei. Erau tineri amanți de doamne în vârstă sau domni onorabili cu amante abia ieșite din adolescență, se vedeau practici de tot felul și plăcere de un singur fel, sinceră și nedisimulată, fără perdea. Ruxandra primea deseori invitații de la doamne și domni iar eu primeam așijderea, dar mai rar decât ea. Ea a dat curs unei singure invitații în tot acel an, o americancă blondă și frumoasă a ținut neapărat să mi-o sărute pe Ruxandra peste tot, la asfințit. Eu am acceptat doar două iubiri pasagere, cele ale unei italiance roșcate și pistruiate și ale unei slovene cu bijuterii antice și superbe la mâini și la gât. Amândouă m-au sărutat și mi-au stors sevă de nici nu mai credeam că mai am după atâta iubire pentru Ruxandra, care privea totul și fotografia pentru albumul anului nostru în insula iubirii... La întoarcere în București ne-am căsătorit: ea cu americanca blondă iar eu cu Sara, italianca roșcată. O dată pe an ne vizităm, iubirea nu ne-a murit și ne e dor.