Cât am crezut de mult că voi îndrepta lucrurile, atât le-am încurcat mai rău. Ivon era supărat pe mine că nu ştiu ce mâncare să-mi aleg la prânz, iar Mary, de asemenea pentru că nu mai avusesem timp pentru ea deloc în ultimul timp. Singura fericită din toată povestea asta mi se părea Vanda, care nu mă mai pisa la cap ca altă dată, chiar glumind cu mine pe anumite teme. De casă n-am uitat, dar pur şi simplu munca mi-a umplut tot timpul, personalul era pe spongii, iar turele curgeau una după alta, nimic mai mulţumitor, aveam o casă de renovat acum, iar orele suplimentare îmi aduceau bani.
Mary, nu ştia cum să se mai împartă, muncea cot la cot cu noi, deoarece trebuia să facem totul la mai puţini oameni, iar puţinele momente libere pe care le simţeam, adică masa de prânz, doar ne zâmbeam, uneori ne atingeam mâinile fără voinţa noastră, dar simţeam amândoi aceasta pentru că răspundeam cu priviri calde împreună, iar asta nu era atât de bine pentru mine, care voiam să păstrez distanţa. Nu voiam o relaţie construită doar de dragul relaţiei, pentru sex nu era nevoie de atâta drăgălăşenie ca să zic aşa, pentru că nu era aşa cum spunea şi Mary, decât o descărcare fiziologică normală, la care trebuia să răspundem cum se cuvine unor animale superioare, ce ne credem pe acest pământ, dar cum pentru orice problemă apărută vine întotdeauna şi rezolvarea, nu trebuia să mă hazardez degeaba, ştiam că după atâta furtună, întotdeauna apare soarele.
Într-una din dimineţi mă sună Vanda, atât era de bucuroasă, că nu-mi venea să cred, să nu mai plângem noi ca de obicei, ea prima eu al doilea, ceva nu se lega.
- Eduard, nici nu şti cât sunt de fericită!
- De ce Vanda?
- Cum! Ai trăit cu mine atâţia ani, să mă întrebi doar de ce! Spune şi tu că eşti bucuros pentru mine, că ai avut zile frumoase, altele, Eduard!
- Chiar că altele, Vanda! Spune mai repede despre ce este vorba, că pic de somn, iar mâine trebuie să mă duc la muncă.
- Mi-am găsit prieten Eduard, iar cât de curând vin la tine, dragă.
- Să vă dau binecuvântarea, că nu mai înţeleg nimic, mamă!
- Nu prostuţule! Am auzit de la Mary, că nu aveţi personal, iar cum tu nu mai prezinţi interes pentru nici una din noi, m-am gândit să reînnod o veche prietenie, de-a mea.
- Chiar aşa! De ce nu mi-ai spus că ai lucrat aici, Vanda?
- Pentru ce?
- Te întrebam de condiţii şi alte de-astea!
- Toate Spitalele ăstora sunt bune, dar nu toţi oamenii sunt la fel peste tot, dar tu eşti o bestie, care se adaptează peste tot, dragă.
- De ce bestie?
- Cum ai putut să stai atât de mult timp degeaba, fără să o articulezi pe femeia aceea care este în limbă după tine.
- În primul rând pentru că nici măcar nu ştiu dacă este ea. Chiar dacă-mi ştie povestea atât de bine, asta nu înseamnă că este chiar ea, putea să fi fost de exemplu în celulă cu fata aceea, şi-a luat povestea drept un suport trăit din imaginaţia ei.
- Te uiţi la prea multe filme, dragule.
- Aici nu am televizor în cameră, iar în sufrageria comună n-am călcat, nici chiar în bucătărie, doar pat şi spital, atât am învăţat aici.
- Da, şura! Da, oceanul!
- Voi vă spuneţi cât este ceasul, ori a sărit gardul Mary, ştiu că tu ai unele aplecări de-astea, dar doar de fantezie, fetiţo?
- Păi cum, mă! Stai cu fata două nopţi, degeaba!
- E domnişoară ca şi tine, Vanda, numai că asta a fost dorinţa ei, iar la vârsta asta nu mai sunt… m-a învăţat Klara, de ce mai suntem în stare şi în ce timp, fetiţo.
- Aha! Vorbim de dragoste, iubire, Eduard!
- Astea sunt alte probleme, dar contactul sexual, nu face parte chiar atât de mult din ele, la vârsta noastră, pentru că rămânem fără parte fizică, dacă ne gândim prea mult la partea sufletească, care la tine este cam împărţită iubit-o.
- Tocmai despre asta voiam să-ţi zic.
- Te ascult. Cu toate că mi-e somn, m-ai făcut curios.
- Aşa! Îl şti pe Ivon?
- Singurul om care mi-a arătat prietenie, când am ajuns în pustietatea asta.
- Ei bine şi mie, puiule.
- Nu se poate! Înseamnă că prietenia faţă de mine…
- Te duci prea departe Eduard, nu gândi atât de profund băiete. Eu dacă voiam să ţin patul cald, nu era nevoie să te bag pe tine la înaintare, copile! Puteam foarte bine să vorbesc cu şefa ta directă, la ora aceasta.
- Scuze! Aveţi un trecut… adică aţi dormit împreună cumva? Ea mi-a spus că ai avut camera asta în care stau eu.
- Vrăjeală, dar da, am stat câteva zile bune acolo, doar până ce a ajuns unul ca tine acolo, şi am fost dată, cu cine crezi tu.
- Mary!
- Exact Eduard! Mary a dormit cu mine ceva vreme.
- Camera avea două paturi bănuiesc, atunci ai dormit singură cred. Nu? Sper că nu ai învăţat-o cine ştie ce din prostiile tale, doar pentru a avea un surogat pe măsură?
- Mă, nu prea a vrut! Tot îi trăgea cu bazaconiile ei, iar atunci m-am orientat, cum fac eu de obicei.
- Ivon!
- Da, Eduard! În sfârşit, te-ai prins!
- Omul cică este bolnav de nu ştiu ce grăsime în sânge. Sper că nu de dorul tău, a făcut asta!
- Ha, ha, ha! Eu sper că da, copile!
- Câte victime trebuie să mai faci, să-ţi dai seama că astfel de treburi sunt foarte periculoase, Vanda?
- Eşti un copil. Dacă ai făcut sex cu fata asta, însemnă că a fost ceea ce numeşti tu, iubire? Nu. Îţi spun eu! Pentru tine nu a fost decât puţin sport, cu descărcare la timp, pentru ambele părţi din ce am înţeles de la Mary, care ia ca etalon partida aceea.
- Este o măsură foarte fixă, pentru a deveni etalon, ori domnişoara ta, a cam făcut pârnaie după pârnaie, pentru asta; Vănduţa, dragă.
- Doar în speranţa că v-a găsi ceva ca tine, prostuţule.
- Acum înţeleg! Vrei să spui că Ivon…
- Eu aşa sper! Cred că nici nu a avut alt etalon vreodată. Am fost prima acolo, Eduard şi cred că aşa am rămas.
- Înseamnă că eşti mai presus de toate, dacă el a rămas cu gândul al tine atâta amar de vreme Vanda. Asta nu o pot crede, iar pe faţa lui nu pot citi o asemenea prostie, fetiţo.
- Dacă este prostie să iubeşti Eduard, atunci asta este.
- O iubire trebuie întreţinută Vanda, flacăra aceea nu arde…
- La tine ce a ars la Mary?
- Sper că este o glumă de prost gust, cu care sunt învăţat din partea ta, dar nu poţi face această comparaţie, nu în cazul nostru de exemplu.
- În sfârşit, cam asta este treaba copile, culcă-te.
- Nu pot face asta, trebuie să înţelegi că nu mai pot sta aici dacă tu vi şi mi te hârjoneşti cu Ivon.
- Eşti de-a dreptul… nici nu-mi găsesc cuvintele, da când eram cu doctoriţa de culoare îţi convenea?
- Era femeie, avea nevoie de pat!
- Eşti trăsnit? Nu gândeşti liber, aşa cum te ştiu eu pe tine.
- Ba da, dar am trăit cu tine atâţia amar de ani Vanda, ne facem planuri, dacă îţi aduci aminte, pentru pensionare.
- Eduard, poate tu, eu nu sunt pe nici o hârtie de-a ta, omule!
- Putem fi fiecare pe hârtia lui, aşa cum am stabilit de la bun început, Vanda. Suntem împreună.
- Cred că eşti mai împreună, cu Mary.
- Ha, ha, ha! Chiar i-am zis treaba asta, că m-aţi predat ca pe o sculă de inventar.
- Nu te-a predat nimeni, fata chiar te… nu pot numi asta iubire, dar trăieşte ceva din trecutul cu tine, Eduard.
- Mi-a spus şi mie, dar asta nu poate fi adevărat, după atâţia ani.
- Uite că se poate! Chiar şi în cazul meu, de exemplu.
- Ivon?
- Da, de ce nu!
- Poate că mă repet, dar pentru tine, ca şi pentru mine în cazul cu Mary, nu a fost decât educaţie fizică, ora de sport s-a terminat, fetiţo.
- Şti ce mi-a promis Ivon?
- Nu pot să cred! Mori după petecul acela de hârtie! Asta se numeşte josnicie, Vanda.
- În sfârşit am ce le arăta părinţilor, când mă voi duce în vizită la ei. Pentru că m-au omorât de cap!
- La vârsta asta! Cred că eşti nebună! Numai o persoană te putea înţelege, Vanda.
- De ce te crezi aşa de special copilu’ nu mai suntem ce am fost demult. Am înţeles că Klara, ţi-a dat unele lecţii în privinţa asta.
- După cum se vede, nu am fost singurul, astfel de secrete nu se află decât într-un singur mod, ori te-ai apucat de alergări, ori ai învăţat-o pe babă că există şi altfel de plăceri.
- Lasă că nu este chiar babă, nu este chiar departe de noi, poate viaţa i-a schimbat un pic fizionomia, dar cam toţi pe aici practică asta.
- Nu de jogging vorbeşti, nu!
- Nu.
- Atunci dă-mi voie să-ţi spun că eşti scârboasă.
- Poate că nu te gândeşti la tine dragule, când faci astfel de insinuări, eşti în pielea altui personaj, nu şti că nu poţi face astfel de remarci atunci când eşti de aceeaşi teapă, hârbul şi oala spartă dragule, învăţăminte româneşti, de-alea sacre din popor, iubitule.
- Cum de mai mă faci iubit, dacă tu vrei ca Ivon, să te ia de nevastă pe hârtie, aşa cum vrei tu de atâta vreme?
- Dragule! Suntem în Anglia, dar se practică foarte bine în orice ţară, iar faptul că putem aplica o vorbă locală, dă-mi voie să fiu eu oala lui Ivon.
- Cred petecul şi sacul aşa cum eram noi, se aplică cel mai bine, iubito.
- Acum sunt iubita ta, ai! Am capacul meu, Ivon o să mă idolatrizeze, Eduard.
- După ce trece asta, ce te faci?
- Ha, ha, ha! Vin la tine, na!
- Şi eu te primesc?
- Păi nu vezi că-ţi ţâţâie curul, vrei să pleci numai ce ai auzit!
- Auzi, chiar este adevărată povestea cu Ivon, sau doar ai vrut să auzi cuvântul iubit-o, după toată povestea asta, că ar fi foarte urât?
- Povestea este adevărată, de aplicat voi mai vedea nătărăule, dar nu-ţi pot ierta faptul că ai petrecut trei zile cu Mary, în loc să vi la mine.
- Voiam doar să mă gândesc la nenorocita aia de casă, iar ea a căzut ca musca-n lapte, ca să zic aşa.
- Cred că nu este zi, să nu te gândeşti la ea.
- Da, poate. Ritmul de aici este unul care te mai rupe de la gândurile tale, şti cum este cu spitalul, trebuie să fi acolo, bolnavii te simt, dar mai ales şefii. Şti ceva, chiar îmi place aici.
- Te curăţă la cap locul acela. Dar ţie nu-ţi place din cauza asta, eşti destul de curat la mansardă, pe tine te atrage acel surogat al mării, ceva seamănă cu Vama noastră ca şi parte terestră, maluri înalte, ceva nisip, plaje destul de frumoase.
- Ai fost acolo?
- Unde ai dormit a doua noapte este opera mea, Eduard.
- De unde ai luat lemnele alea? Nu este nici un copac pe distanţă…
- De la Spital şi culmea, a trebuit să mă culc cu omul bun la toate, ca să mi-l facă acolo, aşa cum am visat eu, dar nu poate înlocui Vama noastră niciodată, baia aceea de oameni minunaţi, nu poate fi adusă acolo.
- Şti. Mi-am închipuit locul acela ca pe cazemata aceea plină de rahaţi, în care nu am intrat decât la intrare, am înţeles că este destul de mare locul acela.
- Eu am dormit acolo de întâi Mai, prostuţule, atunci când rahaţii aceia sunt dezintegraţi de mama natură, după o iarnă întreagă, nu mai miros.
- Ha, ha, ha! Nu pot să cred!
- Da, mi-aduc aminte că am furat o mătură de la cherhana şi am măturat totul lună, iar pereţii care erau afumaţi au fost decoraţi pe dată de nişte colegi de la arte.
- Erai la liceu?
- Ultimul an Eduard, deja făceam pe nebuna, dacă nu mă lăsau ai mei de întâi mai.
- De ce aţi ales să dormiţi acolo?
- După o noapte în cort, nu erau nopţile atât de calde când eram copii, îţi dai seama, dar mai ales că făceam focul în gura cazematei, ne avantaja.
- Deci o afumaţi la loc.
- Da, iar vara, era răcoare numai că nu scăpam de cei care-şi făceau nevoile acolo dezinteresaţi, Eduard.
- Acum observ, voi chiar aveţi obsesie de numele meu?
- Asta m-a durut.
- Ce anume?
- Faptul că ai spus voi.
- Doar pentru că şi Mary… dar şi la tine este un voi fetiţo, ai uitat!
- Da. Voiam doar să apun că Ivon, este un bun paravan pentru a fi mai aproape de tine.
- Eu nu a trebuit să mă căsătoresc cu nimeni pentru veni în pustietatea asta, iar tu o poţi face la fel Vanda, posturi sunt, slavă cui ştiu eu.
- Nu ştiu pe cine slăveşti tu acolo, dar eu am cam obosit, omule.
- Nu-ţi va aduce nimic hârtia aia, ţi-am mai spus-o de o mie de ori, toate la timpul lor Vanda, ne-a trecut vremea.
- Mai vedem.