Planeta de smarald

Fiule, dacă ai găsit aceste însemnări, doresc mai întâi să te pregătesc nițel pentru ceea ce urmează să citești. Vei afla ce s-a întâmplat, sau mai bine zis, ce am văzut în timpul expediției spațiale din '54. Nu am relatat niciodată nimănui cele văzute, deoarece nimeni nu m-ar fi crezut și mai mult ca sigur m-ar fi socotit nebun, iar nebunia e ultimul lucru de care ai vrea să fii suspectat în calitate de ofițer spațial. Pe de altă parte, dacă cei de la comandament mi-ar fi dat totuși crezare și mi-ar fi ordonat să le arăt calea spre ceea ce descoperisem, mă tem că natura umană, prin lăcomia și violența de care poate să dea dovadă, ar fi distrus, pentru nu știu a câta oară, un colț liniștit, pașnic și ascuns al acestui vast univers, despre care abia dacă știm o fărâmă. Tocmai de aceea am ales să țin totul secret, însă ție fiule, sunt gata să-ți destăinui amănunțit minunățiile pe care am avut fericirea să le văd, în speranța că astfel aș putea recupera acele clipe în care nu ți-am fost alături. Așa că fă-ți o ciocolată caldă, instalează-te lângă șemineul din salon și lasă-mă să-ți povestesc despre o planetă, despre o țară, despre o civilizație care sper că va continua să dăinuie netulburată, așa cum am găsit-o.
În '54 erai deja măricel, aveai deja 5 ani. În anul acela, una dintre sondele noastre de cronom de pe Uccillon fusese lovită de un asteroid și era imperios necesar să fie reconstruită. Comandamentul mi-a încredințat mie sarcina de a-i duce acolo pe inginerii responsabili cu lucrările de reconstrucție. Călătoria a decurs bine la început, însă în ultima ei etapă o subtilă defecțiune a sistemului de ghidaj ne-a deviat de la cursul normal al voiajului. Timp de câteva zile am zburat în derivă fără să ne dăm seama de acest lucru. Din câte am aflat ulterior, și la baza comandamentului avuseseră loc niște defecțiuni misterioase, care au perturbat atât linia de comunicație dintre navă și bază, cât și accesul la hărțile spațiale și la sistemul de urmărire a navei în spațiu, în sfârșit, nici cei din spațiu, nici cei de pe pământ nu puteau bănui că trecuserăm de mult granița universului cunoscut.
Într-un final, când ne-am dat seama că ne rătăciserăm, că nu știam cum să revenim în universul cunoscut, că nu puteam lua legătura cu baza, am fost nevoiți să instituim acel regim de raționalizare despre care citeai tu în cărțile despre marinari. Deși am economisit cât de mult am putut din provizii, cei trei ingineri au pierit de foame. Pentru că fusesem antrenat pentru asemenea situații, rămăsesem ultimul în viață, dar n-avea s-o mai duc mult nici eu.
Când îmi pierdusem deja orice speranță, când îmi închipuiam că e cu neputință să te mai văd pe tine sau pe mama te vreodată, iar puținul combustibil rămas se sfârșea văzând cu ochii, o planetă de culoarea smaraldului răsări ca din pământ exact în fața navei.
Imaginează-ți surprinderea și mirarea mea când nava, intrată în atmosfera planetei, nu se topi din cauza vreunei surse uriașe de căldură, nu fu descompusă de vreun agent protector de natură chimică și nici deviată înapoi în spațiu. Aterizarea se produse lin și fără nicio rezistență. Când am simțit că nava a atins solul, m-am târât, cu ultimele puteri afară. Spre marea mea uluire mă aflam într-un câmp de grâu. Primul lucru pe care l-am făcut văzând spicele argintii lucind în lumina soarelui (da, planeta are într-adevăr un soare ce o alimentează cu lumină și căldură), a fost să-mi scot casca, sperând să nu mor asfixiat. Fiule, așa aer proaspăt ca acela care mi-a invadat plămânii în secunda următoare nu avem nicăieri pe Terra.
Fiind prea ocupat să absorb acel oxigen ce simțeam că mă întinerește pe măsură ce-l aspiram, n-am observat cele două figuri ce mă priveau cu mirare blândă doi pași mai încolo. Când le-am întâlnit privirile într-un final, am scos un țipăt scurt. În fața mea, ridicate pe membrele posterioare, stăteau două oițe, sau mai bine zis, o oiță și un berbecuț.
Ce m-a frapat a fost că lâna ce-l acoperea atât pe berbec, cât și pe oiță lua forma unor haine omenești și era de diferite culori în diferite părți. De exemplu, lâna de pe capul berbecului lua forma unei căciuli țuguiate și era de culoare neagră. Lâna de pe piept și de pe spate ieșea în volum formând o jiletcă neagră, iar ceea ce se vedea dedesubt părea să fie albul unei cămăși alcătuite tot din lâna crescută pe corp. Câteva smocuri lungi de lână roșie din zona brâului îi înfășura mijlocul, urmând niște pantaloni albi ce se terminau la copită. Coarnele lui formidabile și frumos încolăcite în spirală aveau incrustate un model decorativ complicat. Berbecul era de aceeași înălțime cu mine și avea o privire caldă dar pătrunzătoare. Ținea în mână o coasă. Însoțitoarea lui poseda o minunată podoabă capilară, alcătuite din fire lungi de lână bălaie adunate în două cosițe bogate. O acopereau o bluză albă, pufoasă, tot din lână, același brâu roșu ca al berbecului, iar fusta neagră ce i se revărsa bufantă până la copite avea pe ici pe colo câte un fir de lână verde sau roșu, ce formau un fel de ornament natural.
Oița era cu un cap mai mică decât berbecul, iar privirea ei curată și senină m-a făcut efectiv să izbucnesc în lacrimi. Însă nu văzusem nici jumătate din minune.
După ce mă studiară o vreme, cei doi începură să vorbească într-un grai sonor, melodios, din care am deslușit câteva cuvinte asemănătoare cu latina. Cei doi se apropiară de mine făcându-mi semne prietenoase, iar berbecul, băiat vânjos și cu prezență de spirit, văzând că sunt în aceeași slăbit și uimit, în stare să leșin din clipă în alta, mă săltă cu ușurință în cârcă.
Pornirăm astfel la drum. Pe măsură ce mergeam, putui admira frumusețea ținutului, lanurile de grâu, pădurile întinse și verzi ce cu siguranță erau motivul culorii de smarald pe care această planetă o căpăta văzută din spațiu. În zare se zăreau niște munți cu piscuri impresionante.
După ce trecurăm un pod ce traversa un râu lat, cu ape repezi și cristaline, m-am trezit deodată în fața unei adevărate gospodării, ce mi-a amintit de basme și de filmele medievale pe care le vizionam noi doi serile, împreună. Casa era zidită din lampaci și zugrăvită în alb, cu un acoperiș de paie. O grădină de zarzavaturi se întindea în fața acesteia, iar în curtea împrejmuită cu un gard din nuiele împletite, pe a cărui stâlpi se uscau la soare ulcele de lut, se zbenguiau trei miei, doi berbecuți și o mieluță, acoperiți asemenea părinților cu haine de lână, ce la vederea tatălui și mamei ce se întorceau de la câmp atât de devreme și cu un străin în spinare, se repeziră în direcția noastră.
Am intrat în casă. După un somn de câteva ore într-un pat cu așternuturi albe și moi, gazdele m-au poftit la mâncare, ca să mă întremez. S-a servit un fel de mâncare tradițional în părțile locului, pe care ei îl numesc mămăligă, un fel de turtă de mălai pe care oaia mamă a feliat-o abil cu o ață. Turta a fost înmuiată în smântână și consumată alături de brânză și salată de legume. N-a lipsit nici pâinea, asupra provenienței căreia n-aveam niciun dubiu. Proveniența laptelui ce a constituit băutura principală la masă puteam doar s-o bănuiesc, și mi s-a părut un pic nefiresc să beau din el în contextul în care nimerisem printre niște animale cu mod de viață omenesc, ce mergeau pe două picioare și vorbeau o limbă adevărată.
Mieii s-au holbat la mine pe toată durata cinei, în ciuda faptului că berbecul le arunca niște priviri mânioase. Căutai să-l liniștesc zâmbindu-i în timp ce vorbeam iar asta la mai înmuiat. După mâncare mulțumii mamei familiei pentru mâncarea delicioasă, căutând să-i dau de înțeles prin semnele mele că era o gospodină pe cinste și că tovarășul ei de viață era fericit c-o avea de nevastă. După ce mielul cel mai mare mi-a cântat o melodie duioasă dintr-un instrument de suflat alcătuit din mai multe tuburi de diferite dimensiuni unite între ele, am ieșit apoi în grădină și m-am întins sub un nuc rămuros, fiind încă ostenit. Am ațipit.
Când m-am trezit, îl văzui în fața mea pe berbec, purtând o discuție animată cu un bour uriaș, ce mă cerceta cu atenție. După câte văzusem în acea zi, ar fi trebuit să mă aștept la noi surprize, însă pentru asta chiar nu eram pregătit. Am leșinat.