Bill s-a mutat la Viena în 2018 când Filarmonica l-a anunțat că a trecut proba de angajare. Bill cântă la flaut și uneori la oboi, după cum îi cere dirijorul. Născut și crescut la Raleigh, North Carolina, USA, Bill se simte nasol în Europa dar n-are încotro, nu știe să facă altceva decât să cânte iar Filarmonica din Viena e visul oricărui artist ca el. Bill are 130 de kile și duce dorul hamburgerilor americani. Uneori la concerte i se aud mațele ghiorăind dar nu de foame ci de dor, care e o stare mai a dracului decât foamea. Bill nu are gagică la Viena pentru că nu știe germană dar mai mult pentru că vede pe străzi numai slăbănoage de sub 80 de kile și asta îl deprimă. Bill nu prea iese din garsoniera din Leopoldstadt, ăl mai șmecher cartier vienez. În puținul său timp liber ori gătește fripturi și sosuri grase americane, ori se uită la porno. Când și când, mai ales când plouă și e răcit, timpul liber al lui Bill e mult și atunci pune la cale asasinate. În primul an nu a omorât nimic. El ar fi vrut dar era mereu prins pe picior greșit de câte o întâmplare nefericită, cum ar fi că un poponar l-a pipăit în tramvai sau că un țânc asiatic i-a vomitat în cârcă la McDonald's, ori chestiile astea îi stricau feng-shui-ul și uita că urăște viața în Europa. La serviciu îi plăcea, cânta câteva ore și lua salariu bun. Nu american, da' bun. Pusese ochii pe câteva colege bune de ucis și pe un coleg cu ochi albaștri și asta îl calma enorm, chiar cânta mai bine. În al doilea an, undeva pe la începutul pandemiei, când străzile se goliseră și creierele la fel, Bill a mierlit primul om. Era un negru sau cam așa ceva. A dat nas în nas cu el într-o zonă fără camere de supraveghere, s-a enervat că l-a văzut cu două măști pe meclă și i-a dat una în moalele capului cu cheia franceză pe care tocmai o cumpărase să-și repare lada frigorifică. Negrul a căzut ca o cârpă. Bill s-a simțit bine. Ar fi vrut să arunce cadavrul în Dunăre dar îi era foame așa că l-a lăsat acolo. De fapt nici nu știa dacă negrul murise. A aflat de la știrile de seară deși nu înțelegea germană, după cum v-am spus, dar se dădeau pe ecran poze cu locația aia fără camere de supraveghere și se se vedeau polițiști cum îi fâlfâie reporterului poza unui negru. E bine, și-a zis Bill, îmi place la Viena, cânt la oboi, flaut și mierlesc lume. (va urma)