- Trebuie sa ma retrag, ma asteapta grupul de copii, sopti Laura.
- Cat timp am dormit?
- Ce importanta are? Erai foarte agitat, ai vorbit in cateva limbi, m-ai strans de umar, mi-ai lasat semne pe tot corpul.
Ma saruta usor, abia atins, apoi ma mangiie pe piept, parca in joaca, si se indrepta spre usa. Nu reuseam sa-mi dau seama daca era nuda sau nu.
- Nu te teme, voi reveni, imbraca-ti repede uniforma. Deja esti in intarziere.
Racoarea metalului de langa mine ma trezi complet. Simteam inca pe buze sarutul Laurei. Am intins mana si am dat de arma. Era un Uzi, deja incarcat, dar mi-am amintit ca trebuia sa iau si cartusele de rezerva. Mi-am pus in graba uniforma de infanterie, mi se potrivea perfect. Stiam ca e foarte frig afara, mantaua lunga din lana aspra nu ma apara de frigul noptii.
Trebuia sa patrulez trei ore, apoi sa ma urc in turnul cu reflector si mitraliera indreptata spre tufisuri, inca doua ore de incordare, asteptand prima miscare suspecta. M-am apropiat de turn. Era gol. Nu puteam intreba pe nimeni care era ordinea. Orice soapta s-ar fi auzit la distanta, puteam trezi copii, sau ma puteam dezvalui.
Patrulam. Ma simteam ridicol cu Uzi pe umar, o arma atat de nepotrivita locului. Ce ciudata granita! In orice moment puteam fi doborat cu un singur glonte, ce usor e sa tai gardul, cum de nu s-a gasit o solutie mai buna? Din cand in cand se auzea un fosnet, sau cotcodacitul vreunei gaini, asteptand parca sa vina vulpea sa o rapeasca.
Stiam ca libanezul trebuia sa apara in orice clipa. Mi se spusese ca voi vedea o lanterna palpaind ritmic. Aveam ordin sa-l las sa treaca, era "spionul" din falangele crestine, "denuntatorul", o facea din convingere, din ura impotriva musulmanilor din Liban, sau pentru bani? Oricum, porecla lui era dispretuitoare- "stinker"- puturosul, oare stia el asta? O masina civila trebuia sa-l duca in clubul satului. Dar clubul era ferecat de cand intreaga asezare Stula aflase ca fiica rabinului isi facea de cap acolo cu soldatii rezervisti, care golisera incaperile de orice obiect de valoare.
Unde or fi ceilalti? Sunt singurul care patruleaza la granita cu Libanul, in spatele meu intreaga tara, cum naiba m-au lasat singur in prima linie, masina nu a venit, se auzi un vaiet de sacal, departe, apoi schimburi de foc, rafale ragusite, dincolo de sarma ghimpata.
Cand libanezul s-a apropiat, l-am recunoscut imediat.
- Ai o tigara? ma intreba Zouzou, zambind pe sub mustata.
- Nu am voie sa fumez in timpul patrularii, se vede lumina tigarii, noaptea.
Zouzou chicoti si ma imbratisa brusc.
- Ce fraier ai fost! Nu ti-ai dat seama ca in toti anii facultatii te-am urmarit pentru a sti exact unde vei fi astazi? Chiar crezi ca aperi vreo granita? Hai la turn, precis ai lasat acolo un pachet Kent, intotdeauna aveai tigari de rezerva. Tii minte cand te-am avertizat ca falangele crestine sunt conduse de golani, banditi, hoti? Iar tu sustineai ca Bashir Djumael e aliatul Israelului. Si imi declamai discursuri pacifiste. Ce-a ramas din alianta? Uite, Lahed si-a deschis un restaurant in Yaffo, falangele s-au destramat, iar tu continui sa patrulezi ca un tampit, de-a lungul unei granite virtuale.
- De ce te-au trimis pe tine, Zouzou?
- Ce intrebare e asta?- se revolta, eu sunt libanezul pe care il cunosti cel mai bine, doar era clar ca ma vei recunoaste imediat, tu nu-ti uiti colegii de facultate. Si toata lumea stie cat ai fost de furios cand trupele israeliene s-au retras din sudul Libanului si i-au abandonat pe aliatii crestini.
Cu o miscare de balerin, la fel de gratioasa ca in anii studentiei, Zouzou scoase dintr-un rucsac ultima carte de versuri a tatalui meu si citi, pe nerasuflate, "Aliatul uitat".
- Era un naiv, ca si tine. Nu vezi ca esti singur la granita? Crezi ca ii mai pasa cuiva de frontiere, de aliante, de ideologie, de ONU?
Deveneam din ce in ce mai nelinistit, il priveam pe Zouzou, acelasi Zouzou, afemeiat si destept foc, din facultate. Era imbracat foarte elegant, chiar asa, pe intuneric, se vedea costumul de buna calitate, camasa fina, cravata Yves Saint Laurent.
- De la tine m-am molipsit cu Yves Saint Laurent, chicoti Zouzou, folosesc si parfumul YSL. Costumul e un Versace, camasa Armani, rucsacul Luis Vuitton, bineinteles. Esti ridicol in uniforma Zahal, nimeni nu mai poarta uniforma azi, oricum ne impuscam la intamplare. Te plimbi cu Uzi si cu cartile lui Karel Capek sub brat..."Fabrica de absolut"... Parca credeai si in inutilitatea razboaielor... Acum te-au lasat singur la granita, sa ma astepti pe mine, sa apar si sa-ti povestesc cine stie ce secret militar. Ce stupid! -scuipa Zouzou.
Ajunsi la turnul de observatie, se catara si scoase din sertarul mascat, in dreapta mitralierei, pachetul de Kent pe care il ascunsesem anul trecut, in ultima zi a perioadei de concentrare. Uitasem complet de el.

------------- va urma ------------

Vlad Solomon (c)