Meandre 64- revederi

Poate și oboseala urcatului celor zece etaje, poate și alcoolul, poate și ofensiva rapidă a doamnei, l-au propulsat pe Mihai într-o stare semieuforică. A urmat îndemnul femeii prinzând-o de șolduri, ca apoi să coboare mângâierea spre zona pubiană. După câteva secunde aburii alcoolului s-au împrăștiat descoperind sexul femeii liber. Și totuși..., după o ezitare a continuat sexul cu unguroaica.
Nici nu știa ce să creadă, mai ales pentru faptul că ea fusese cea care-l „ghidonase „.
„Asemenea experiențe nu am mai trăit dar...uite că s-a petrecut și asta. Nu pot spune că mi s-a părut a fi altceva dar cred că nu-mi doresc o reluare.. „
Parcă nemulțumit de ce se petrecuse Mihai a reluat poziția solicitată de parteneră dar a avut grijă ca lucrurile să se petreacă așa cum știa el. Poate un pic cam energic, Mihai a strâns-o cu brațul tare, peste mijloc, ajungând la „capătul liniei„ și unde a continuat cursa aproape brutal.
Prosopul folosit de ambii după acea escapadă a fost aruncat de Mihai într-un lighean cu apă cu detergent.
Au fumat câte o țigare și liniștea stânjenitoare se făcea simțită aproape material.
-Apoi, hai ș-om mere. Mulțumim pentru tratație. Nu coborî, că ai mult de urcat înapoi.
Totuși Mihai a coborât pe scările întunecoase însoțind-o pe musafiră.
Stătea pe scara blocului așteptându-și fata. Apoi a ieșit în fața scării privind la șobolanii care ieșiseră după mâncare în număr foarte mare.
Pe albul zăbezii s-a conturat silueta unei femei cu un copil de mână.
-Bună seara. Să înțeleg că pe noi ne așteptați-a rostit Constanța cu un ton șugubăț. Cred că ați vrut să evitați o vizită în vastele apartamente, de asta ați așteptat jos.
-Nu, nicidecum, dacă dorești poți urca dar sunt zece etaje și liftul nu merge.
-Am glumit. O să vă coste distracția fetei. Rămâneți dator.
-Cu siguranță și reține că eu nu rămân dator niciodată!
-Ia spune, Floricel, cum a fost?
Minunat, tătic. Am văzut patru casete. Dacă vrei îți povestesc.
-Bine, hai în casă și vorbim.
Pe timpul cât au urcat prin fumul care urca spre etajul zece, Floricica i-a povestit două dintre filmele văzute.
Imediat cum au intrat în casă Mihai a zărit un șobolan enorm care a fugit spre gaura prin care cobora țeava de la chiuvetă.
Copilul a dezbrăcat paltonașul și Mihai a văzut cu stupoare un luciu negricios ce se întindea pe manșete la locul în care se frecau de palton. A dat fetei să mănânce, a învelit-o cu pătura cazonă apoi s-a apucat să spele paltonașul, șorțulețul și câțiva chiloței și maieuri.
„Cum ajungem la Petroșani trebuie să mai cumpăr un paltonaș, un șorțuleț și încă cinci șase rânduri de maieuri și chiloței pentru fată. „
Omul a stat până târziu în noapte urmărind să se usuce paltonașul fetei așezat deasupra radiatorului.
A doua zi, imediat după revista de front, înainte să se comunice programul subunităților pe schimburi și zone de lucru, colonelul Pârvulescu, cu aceeași voce dizgrațioasă l-a chemat la el în birou:
-Locotenent major Mihăilescu, poftiți la mine la birou!
-Da, să trăiți , am înțeles!
-Măi băiatule, demnitatea și onoarea ta de militar ce-ți spun privitor la obligațiile sociale?
Mihai îl privea nedumerit.
-Nu te uita așa , ca curca-n lemne, ia citește ce scrie aici!
De la administrația blocului din București era venită o înștiințare că datoriile la întreținere nu fuseseră achitate de când plecase el de acasă și urma o atenționare că administrația se va adresa justiției pentru recuperarea prejudiciului.
-Mâine pleci acasă și plătești tot ce ai de plătit, clar?
-Da, să trăiți!
-Vezi că dau ordin de zi. Ai două zile și te prezinți la cazarmă...Treci pe la front și ia ordinul de serviciu.
Mihai nu știa ce să facă cu fata. Era îngrijorat și mergea prin curtea cazărmii încercând să găsească o soluție.
-Care-i treaba, bătrâne, l-a interpelat Nenea Bibi.
-Păi...nevasta mea nu a plătit întreținerea de când am plecat și mi-au trimis somație la comandant. Trebuie să mă duc .
-Du-te. Lasă fata la noi. Eu și cu Vilmoș suntem pe ture inverse așa că are cine să stea cu fata.
Mihai a trecut pe la Biroul Front și și-a ridicat ordinul de serviciu.
Apoi a mers să ia fata , cu tot ce-i era necesar pentru două zile și a mers pe Aleea Castanilor, la Nenea Bibi.
-Floricel, vrei să stai două zile la Nenea Bibi? Tata trebuie să meargă la București pentru niște probleme.
-Ce s-a întâmplat, tati?
-Mama nu a plătit întreținerea și m-au reclamat la unitate.
-Păi noi nu mai stăm acolo. De ce nu a plătit ea?
-Am să merg, plătesc și ne scoatem de la întreținere.
Când au intrat în casă la colegi , Floricica i-a sărit de gât lui Bibi.
-Nenea Bibi, ai să fi tatăl meu două zile.
-Ba nu! Ai să ai doi tați, pe mine și pe unchiul Vilimoș.
Mihai s-a întors acasă, a pus o scândură înclinată deasupra căzii plină cu apă și a agățat de tavan, cu o sârmă, o bucată de slănină astfel încât șobolanii să cadă în apă. Și-a luat ranița, a cumpărat câteva feluri de specialități din carne pentru prieteni și a plecat la gară.
Drumul pânăla București l-a petrecut plin de gânduri.
„Se pare că Mariana nu are nici măcar un gând pentru a normaliza această relație. Este foarte posibil ca acest copil să trăiască fără unul dintre părinții lui. Nici măcar la scrisorile pe care am obligat-o pe cea mică să i le scrie nu arăspuns măcar un rând. O fi răspuns și s-au pierdut scrisorile? Se pare că acest comportament provocator demonstrează că nu are nici măcar un gând de împăcare... dar oare eu aș putea trece pe deplin peste acest fapt? Timpul și rațiunea pot netezi multe asperități... „
Apoi somnul zbuciumat l-a făcut să viseze tot felul de lucruri. A visat-o pe bunica lui cum spunea bunicului să aibă grijă de el, oricâte femei va trebui să țină, l-a visat pe tatăl lui natural cum îl învelea cu steaguri când era foarte mic și era ținut într-i ladă de cărbuni în Gara Ciocârlia. Despre mama lui nu visase nimic. Să fie blestemați bărbații din neamul ăsta?
-Urmează stația București-Nord!
-Mihai a luat același troleibuz cu care o conducea pe Teodora acasă când avea numai 16 ani.
A ajuns acasă. Strada Râul Doamnei părea străină. Și-a căutat cheile în buzunar și în timp ce urca cele două etaje pe scări și-a amintit flagrantul delict de adulter.
A scos cheile din buzunar și a încercat să descuie ușa. Era evident că yala fusese schimbată.
A coborât la administrație, a achitat restanțele, ca apoi să facă cerere de scoatere a două persoane de la întreținere.
Mihai s-a întors la ușă și o privea.
„Stau ca vițelul la poarta nouă! Până la urmă eu plătesc tot! „
Mihai a izbit cu forță ușa și a intrat în casă.
Amintindu-și cum Mariana i-a reproșat că-i lasă ușa spartă, a pus mâna pe ciocan, a reparat din nou ușa și apoi a închis-o pe dinăuntru. Pe frigider Mihai a văzut un grup de foi capsate. Le-a deschis și a rămas mut de uimire.
„Cerere de chemare în judecată... astfel ca prin hotărârea pe care o veți pronunța să decideți desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului Mihăilescu Mihai, să-mi încredințați spre creștereși educare pe minora Mihăilescu Florentina, să obligați pârâtul la plata unei pensii de întreținere și achitarea cheltuielilor de judecată. „
Uimirea lui Mihai era fără margini. A reluat lectura pe sărite: „pârâtul consuma frecvent băuturi alcoolice, provocând scandaluri în domiciliul conjugal, adesea recurgând la acte de violență fizică.. „
Mihai fierbea...
-Cum pizda mă-si? Nu am atins-o cu o palmă. Nu am lovit-o nici când am prins-o cu ăla, călare. Ce mizerabilă!
Nici nu s-a stins bine sunetul vocii care răsuna în interiorul apartamentului când s-a auzit ușa de la intrare. Cheia Marianei a intrat în broască, ușa s-a deschis și ea, conform obiceiului, a arucat geanta lîngă ușa de la debaraua din hol.
Mihai stătea pe fotoliu și o privea. La vederea lui, ea a tresărit puternic.
-Ce cauți aici? Este casa mea. Ieși afară!
Răbdarea lui Mihai era aproape de limită. Tentația de a o lua la bătaie era năvalnică.
-Mariana, ce este cu acțiunea asta?
-Ce să fie? Divorțez. Vierme, mi-ai luat fata. Legea va face dreptate! Voi lua fata și casa și tu să te duci la țiganii tăi. Ai trăit fără părinți și ai rămas un handicapat! Nenorocitule!
Mihai, ca să-și descarce furia, a luat un scaun din bucătărie și l-a trântit cu o forță nemăsurată de podea:
-Cățea, nu am să te lovesc așa cum ai merita. Îți amintești cum eram la reanimare cu furtunele alea băgate prin vene și prin nas când tu ai venit să-mi dai lovitura fatală amenințându-mă cu divorțul? Ai știut că accept orice mizerie pentru copilul meu și ai depășit măsura. Încă ești nevasta mea. Curva, ea dă și ea țipă! Vreau să te fut, dezzbracă-te!
Ultimele cuvinte le-a însoțit de gestul hotărât de a lua de pe jos piciorul rupt al unui taburet din bucătărie..
-Viol între soți nu există, te bat și te fut așa cum nu te-a futut nimeni în viața ta. Ascultă de la mine, nici de curvă nu ești bună! Dezbracă-te!
Mariana, tremurând, s-a dezbrăcat și a rămas în chiloțoți, acoperindu-și sânii, cu ochii proptiți pe piciorul de scaun pe care-l ținea Mihai în mână..
-Ce, tu crezi că voi fi blând ca Tică Dicu care a prins-o pe curva aia de nevastă-sa că și-o trăgea cu unul în mașină, sub prelată, chiar în fața blocului și a iertat-o?
Nu! Te bat de te caci pe tine, te fut, te bat și tot așa, până mâine. Cum poți să îi lași pe ăștia să-mi trimeată somație la unitate? Nenorocito!
Știi că ai mai făcut o dată tot așa!
Mariana tremura de frică...
Mihai, alimentându-și starea de nervozitate i s-a adresat , țipând:
-Ca o curvă care te afli suie-te pe masă! Sus, n-auzi? Urcă ca o curvă ordinară ce ești!
Mariana a urcat pe masă și lacrimile începuseră să-i curgă pe obraz...
-Jos chiloții, nenorocito!
Mariana și-a scos și chiloții și tremura pe masă.
Mihai s-a așezat în fotoliu, și-a aprins o țigare și o privea.
-Întoarce-te cu spatele! Mișcă, curvă ordinară!
Mihaela s-a întors de spaima piciorului de scaun care se sprijinea de brațul fotolului lui Mihai.
-Explică-mi și mie de ce ai fost atât de tâmpită? Puteai să te duci la un hotel, la mă-ta sau oriunde altundeva. De ce dracu l-ai adus acasă? Și cum ai putut să-i dai din mâncarea făcută de mine și să îi pui masa după ce cu o seară înainte i-ai spus Floricicăi, ca o nenorocită care ești: „ia-ți în pizda mă-ti singură, ce ai slugi? „
Liniște așezată nu prevestea nimic bun.
-Nu pot să te fut. La poștă nu am futut niciodată. Îmbracă-te!
După ce Mariana s-a îmbrăcat Mihai i-a spus:
-Fă-mi o cafea! Vezi să nu pui otravă, scorpie!
Ea, încă tremurând de frică, a venit cu cafeaua.
-Nnemernico. Așează-te în genunchi și bea din ea, să fiu sigur că nu mă otrăvești.
Ea, înspăimântată, a sorbitdin cafea, așezându-se în genunchi...
-Adu-mi un pachet de kent, că asta e șpaga pe care o luați voi de la studente, kent și pachete cu cafea Wiener.. Adumi un cartuș întreg și un pachet cu cafea!
Mariana, încă înspimântată, a adus un cartuș neînceput și un pachet cu cafea.
-Dă-mi o cheie de la casă ca să nu mai sparg ușa câd vin . Eu plătesc , eu fut. Cât timp e casa mea să nu îndrăznești să mai schimbi yala că te zdrobesc, clar?
-E clar!
Mihai a luat citația care îi era adresată, alături de acțiunea de divorț, a luat țigările , cafeaua și cheia și , la plecare, i-a spus:
-Diseară să nu-ți chemi futaciul că a venit gâdea acasă, clar? Dacă-l mai prind pe unul pe aici vă termin!Pe amândoi!
Mihai a ieșit din casă încuind ușa cu grijă.
A plecat la Costică Măgureanu și l-a consultat.
-Ce e de făcut, bătrâne?
-Facem o reconvențională și o depui mâine.
Cât a bătut la mașină Costel acțiunea, Mihai a băut o cafea și a lăsat pe masa lui Costel pachetul de Wiener cafe și alături o bucată de cotlet haiducesc.
-Acțiunea era dactilografiată și Costel l-a pus să o semneze. Când a observat cafeaua și cotletul , Costică a protestat:
-Hai bă, nu te prosti!
-Ia, Costică! De la omul dracului să iei când poți și dacă-ți dă!
Pe drum Mihai și-a cumpărat o pâine neagră și o jumătate de coniac Drobeta. Nu avea chef să vadă pe nimeni așa că a mers la Hotel Dunărea, lângă gară și a luat o cameră.
Promiscuitatea hotelului trăda mai degrabă o casă de raport decât un hotel. A intrat în cameră, s-a dezbrăcat, și-a așezat hainele la linie pe un umeraș, și-a tăiat câteva felii de mușchi țigănesc și a mâncat cu pâinea ruptă. Coniacul l-a doborât și a adormit fără vise.
A doua zi de dimineață a plecat la Judecătoria sectorului numărul șase. Scările se ridicau ca spre o golgotă. În capătul scărilor Mihai a zărit o siluetă femină atât de bine cunoscută:
-Teodoraaa!
Femeia aceea blondă, cu ochelari, și-a îndreptat privirea aceea albastră, de neuitat, spre el, plină de nedumerire. În timp ce el urca ea l-a recunoscut:
-A!! Mihai!
Mihai, ca să poată exploata momentul de uluire și să nu lase să treacă prilejul, i-a spus:
-Te rog așteaptă-mă puțin! Vin imediat.
Mihai a depus acțiunea de divorț și în timp ce cobora scările admira silueta iubitei lui din adolescență.
„Măcar să i-o trag o dată, ca să nu mor cu oful ăsta! „