Andrei e supraponderal. Gras. Mare cât o balenă. Balenoi, mai exact. E îndrăgostit de Mina, colegă de muncă. Superbă. Atrăgătoare. Sexy. Uluitoare, mai exact. Ea nu știe și nici nu bănuiește. De fapt nu știe nici că Andrei există. O fată ca ea nu are ochi decât pentru frumoșii care-i fac curte, nu și pentru grași. Balenoi, mai exact. Andrei trece pe lângă Mina de câteva ori pe zi, în drumul său către diverse departamente. Uneori îi astupă soarele din ferestre cu cele peste o sută de kilograme ale sale, alteori respiră din greu, emoționat, încurcat, de nu mai rămâne aer în jur pentru nimeni. Mina tot nu-l remarcă. Andrei are suflet bun, gusturi fine și e romantic. Și mai are multe alte calități însă nu are cui să le arate, să le explice, să le dea pe viață. Nu are cui pentru că doar Mina îl interesează. Pentru că e superbă. Pentru că o iubește. El știe că e gras și că asta îl face nevăzut pentru ea. Îi place să mănânce... Disperă, se întristează, e în pragul depresiei. Merge la toaletă, stă pe tron, scoate din buzunar o pungă de bomboane de ciocolată și începe să bage în el. Imediat îl doare burta. Rău. Ascuțit. Se screme și reușește să scape de durere. În urma lui, acolo, în ochiul de apă al WC-ului, rămâne un diamant. Unul roz, unic pe lume, perfect. Andrei trage apa. Nu diamantul îl interesează ci extraordinara descoperire că frumusețea vine din interior. Și se duce să-i spună Minei.