- Bunico, Lucian vorbește la telefon cu un coleg despre cometă. Ce e aia?
- Dacă vrei să-ți explic, așteaptă până când termin ciorba…
- Vrei să te ajut?
- Ce poți tu să faci?
- Să aduc pătrunjelul.
- Bine. Adu-l, spală-l și îl tai eu.
- Așa fac!

Ioana alergă în grădină, bucuroasă că poate să facă un lucru util.

Când ciorba fu gata, bunica stinse focul și se așeză în fotoliu. Ioana își aduse scăunelul ei cu perinița cusută de bunica și se pregăti să asculte.

- Ioana, tu te uiți seara, mai exact noaptea, la cer?
- Da, uneori.
- Și ce vezi?
- Stele, Luna…
- Care e mai mare?
- Luna, răspunse Ioana.
- Așa se vede, dar Luna se vede mai mare pentru că e mai aproape de noi.
- Vrei să spui că stelele sunt niște Luni mai departe?
- Nu, vreau să spun că stelele sunt niște sori care se află foarte departe.
- Care e mai caldă?
- Nu știu, dar Luna e rece, ca Pământul.
- Cometa ce e?
- E un altfel de corp ceresc, adică nu e nici ca Pământul, nici ca Soarele. E solid, ca o piatră, și se mișcă printre stele și corpuri care seamănă cu Pământul și Luna. Când se apropie de Soare, cometa se încălzește și din ea ies aburi, ca din hainele puse iarna la uscat pe sârmă. Aburul este împins de vântul care bate din Soare și acest abur seamănă cu o coadă. De aceea, cometele sunt cunoscute și cu numele de stele cu coadă.
- Bunico, tu ai văzut vreo cometă?
- Am văzut câteva, dar numai când era senin și numai când nu erau becuri în apropiere.
- Îmi arăți și mie cometa de care vorbea Lucian?
- Dacă am locui într-un oraș mare, te-aș duce la un observator astronomic și ai vedea cometa cu ajutorul unui aparat numit telescop.
- De aici nu se vede?
- Ca să vezi de aici, trebuie să cunoști poziția stelelor, să știi unde să te uiți…
- Eu nu știu cum se numesc stelele…
- Ai văzut cum pâlpâie stelele? Parcă fac semne.
- Am văzut.
- Cometele nu pâlpâie. Așa se pot descoperi printre stele.
- Ne uităm la cometă?
- Crezi că te poți trezi înainte de răsăritul soarelui În luna asta, cometa se va vedea fără aparate, dacă cerul este senin. Ne uităm la Luceafăr și puțin mai la stânga vedem o stea roșcată. Cometa trece printre Luceafăr și steaua roșcată. În fiecare zi e în alt loc, dar se vede în apropiere. De aceea, trebuie să vezi câteva zile la rând cerul senin, dimineața devreme…
- Seara nu se poate?
- În urmă cu câțiva ani, am văzut o cometă care trecea seara, în partea de apus a cerului. Am urmărit-o mai bine de o lună. Era singura luminiță care nu pâlpâia.
- Eu de ce n-am văzut-o?
- Pentru că erai bebeluș.
- Când voi fi mare, îmi arăți cometa?
- Cu siguranță. Important este să știm unde să o căutăm. Vom vedea alta, nu pe cea care trece acum pe lângă noi
- Cum vom ști?
- Aflăm din ziare sau de pe internet.
- Așa a aflat Lucian?
- Probabil. Poate i-a spus cineva dintr-o clasă mai mare sau vreun profesor.
- Așa cred că a aflat. Și eu voi afla! La următoarea cometă!
- Până atunci, hai să mâncăm! Cheamă-l tu pe Lucian!

Ioana se ridică voioasă de pe scăunel și alergă strigând:
- Lucian, am aflat ce e o cometă! Îți spun eu cum să o vezi! Dimineață, înainte de răsăritul soarelui!