poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-25 | |
Zi de miercuri, soare, spațiu indefinit pentru mine… Mâinile voastre împreunate semnalau o schimbare nu numai în viețile voastre, ci și în modul meu de gândire. A fost clipa în care am început să te văd cu alți ochi, secunda în care am descoperit că impasibilitatea atinge uneori cote maxime. .
Atitudinea voastră de mândrie îngroapă o poveste care merita un alt final. Dar cine poate uita că această fată devenită peste noapte parte din achizițiile tale a fost expusă într-un alt tablou? Oamenii tind tot mai des să se prefacă ignoranți, dar vreau să vă amintesc că o dragoste adevărată, posibil eternă are ca esență și secret naivitatea la bază. O dragoste planificată, matură și explicată prin ambiția de a deține controlul este fără îndoială un capriciu, un scop. . O creație apărută prin contopirea voluntară a elementelor sale nu poate fi distrusă niciodată. Deci cum ai putea arde foile pe care stau martore zeci de cuvinte între care nu ești amintit? Un detaliu reprodus într-o altă operă va rămâne cu toate acestea în capodopera din care l-ai preluat. Atunci cum crezi că reinventezi ceva inventat cu multă vreme înainte? Deja te întrebi cine sunt și ce vreau. Am să îți zic că scriu fiindcă simt nevoia să dau glas vocii mele mute. Sunt eu, străina care a renunțat la tot pentru a-ți închina soarta, visele și sufletul ei. O necunoscută… fata care te privea și te privește mereu cu ochi mari, stinși, zicând multe și tăcând în același timp. O enigmă… entitatea ale cărui gânduri îți poartă parfumul în adâncul lor încă de când a avut oportunitatea de a te afla în noianul de umbre lipsite de culoare. Ar suna prea inferior să afirm că te iubesc. Asta spun toți oamenii și mulți chiar nu înțeleg ce zic. Sentimentele mele sunt mult mai complexe, mai profunde. Toate stările mele depind de tine. Felul în care te văd influențează puternic ceea ce simt. Contemplu prin condiția ta. Auzeam în zilele precedente că moartea nu poate fi învățată. Ei se înșală, așa va fi întotdeauna. Persoana potrivită te va învăța și să trăiești și să mori. Tu, știutul, ai făcut atât de multe pentru străina ta care îți este recunoscătoare. Lumea mea mică a rămas fără granițe făcând cunoștință cu universul tău gigantic. Sunt ideologii, vise, aspirații și… nepăsare – toate știute de la tine. . De ce am temeritatea aceasta? Susțin că te cunosc și, crede-mă, vorbesc conștientizând ce afirm. Deși nu știam că așa ceva este posibil, am realizat recent că omul se naște cu un mare defect. Nu are prieteni sau dușmani în exteriorul corpului său. Și amicul și adversarul sălășluiesc în aceeași locuință. Aceștia doi nu se despart niciodată de tine. Însă perfecționarea…capacitatea de a ascunde trăirile face diferența. Exprimarea trăirilor nu se face numai în mod concret, prin cuvinte. Există ceva mai subtil dar mai prețios. Gesturile sunt cele care trădează, expunându-te fără milă. Să admitem că ansamblul de acțiuni întreprinse, oricât de irelevante par, alcătuiesc o întreagă istorie care nu este altceva decât o limbă. E adevărat că unii nu o vorbesc și că alții au impresia că o înțeleg. Am întâlnit numeroase persoane preocupate de analizarea altor destine. Interpretarea este relativă și subiectivă în general. Perspectiva personală e un mecanism de auto-apărare și de inducere în eroare. Dacă explicându-ți o situație, ți se va părea că totul e în avantajul tău, este clar că ceea ce “observi” este de fapt rolul imaginației tale. A cunoaște pe cineva fără să porți convorbiri cu respectiva persoană presupune perspicacitate, detașare și focalizare. E un efort și un joc care îți testează atenția. Trebuie să te lași ghidat de instinct atunci când dai un înțeles imaginilor, trebuie să compari și să iei în calcul toate variantele. Nu este ușor pentru că totul este incert. Fiecare om reacționează diferit așa că voi contrazice existența unui tipar potrivit căruia toți vor răspunde identic puși într-o anumită situație. Pe parcursul explorării trebuie să îți tratezi subiectul fără implicații emoționale…individual pentru că e unic. Știu că există o serie de cărți scrise de specialiști în care sunt explicate semnificațiile gesturilor- categoric presupuneri nepotrivite în toate cazurile. Dacă gesturile au o valoare generalizată, de ce în situația în care arăți un filmuleț mai multor persoane, unii vor râde în timp ce alții rămân sobrii, ori se întristează? Amuzamentul, de pildă, nu survine numai în urma contextului din prezent. Printre altele, are legătură și cu experiențe anterioare. O mișcare este asemenea ADN-ului, incomparabilă și personală. Acestea sunt motivele pentru care te-am studiat fără sensibilitate, negând tot ce consideram și acceptam până atunci. Mi-ai captat atenția prin intermediul ochilor. La început a fost acea privire încărcată de secrete. Multă vreme am crezut că ochii tăi sunt negri. Nu reușeam să citesc niciodată nimic dincolo de pupilele cufundate în obscuritatea irișilor conturați de albul pur. La 2 zile de la “momentul- cheie”, zeii mi-au oferit o ocazie menită să îmi dovedească că mă înșelam. . Același soare în depărtările cu lumină. Zi de vineri. Îmi fac curaj să pătrund în gândurile tale. Mă apropii. Buzele mele lasă loc cuvintelor care ies. Nu știu prea bine ce zic. Nu plănuisem. Nu sunt atentă la mine pentru că în mod inconștient știu ce pretext am. Îmi asum un rol de neștiutoare. Tu… faci exact ce doream. Îmi răspunzi cu atitudinea pe care ți-o sugerasem și nu fac referire aici la ce ai rostit. . Nuanțe aurii se scăldau în ochii tăi căprui ascunși pe jumătate de pleoape. Ochii cei negri, indescifrabili, nu sunt ceea ce par. Bezna a dispărut sub măreția soarelui. În câteva secunde m-au lovit ambiția, mândria, sensibilitatea, melancolia, echilibrul, indiferența și căldura. Degetele mâinii drepte în dreptul buzelor- complex sau plăcere? Era ipostaza umană. Ce consider că se află dincolo de această diversitate? Rătăciți, scrutători, dezorientați, au ceva remarcabil ce ai vrea să dispară. Ești o ființă slabă pe care frustrarea nu a eliberat-o niciodată din strânsoarea sa. Ea a jucat rolul principal în formarea ta- un băiat ce nu face pact cu subjugarea dar se află sub robia ei. Nu aș zice că mă laud dacă afirm că am talent la desen. Desigur m-a tentat să îți transpun chipul pe foaie odată ce am stabilit un contact cu ochii tăi. Sunt susținătoare a ideii conform căreia nu poți reproduce trăsăturile cuiva fără a-l identifica în adâncul tău. Te poți folosi de o poză, însă, la final, o să rămâi dezamăgit constatând că ceea ce ai desenat nu corespunde cu realitatea. Legile naturii nu îți dau posibilitatea de a scoate în evidență aspectele definitorii dacă nu le cunoști. Mi-a fost greu să decid ce contează cel mai mult; buzele strânse în surâsul calm, atât de tainic sau ochii înșelători… . Două nopți consecutive, liniște, concentrarea mea pe amintiri și fotografii. Tot timpul în care am schițat am avut în minte diverse aspecte ce au legătură cu tine. Nu a fost doar un mod de relaxare. Am aflat multe… . Necontenit m-a intrigat lipsa ta de interes față de ce se petrece în jur și inflexibilitatea ce te caracterizează în aparență. Înainte de a reflecta, luam lucrurile așa cum apăreau prezentate. Uitându-mă la tine, distingeam siguranță și satisfacție. Dar trebuie să îmi urmez rațiunea. Instinctul meu stârnește mereu controverse și astfel ajung să îi epuizez pe majoritatea cunoscuților mei atunci când le declar nule ipotezele.Nu știu dacă am dreptate în totalitate atunci când intervin cu o idee contrară, dar un om cu adevărat independent alege să nu ezite indiferent de consecințe. Chestiunea legată de excesul tău de încredere nestrămutată îmi devenise de nesuferit. Adică de ce ai fi mereu așa de mulțumit de tine? Oare existența ta se bazează exclusiv pe realizări? E imposibil dată fiind situația în care te afli. Am pornit de la o supoziție. Siguranța ta este de fapt un camuflaj. Ar trebui să îți zică cineva că este prea evidentă. Iar lucrurile care sunt așa se prezintă reliefate cu un motiv anume. În cazul tău… cam tot ce ține de tine este un cadou cu ambalaj. Ambalajul e lânced, pe alocuri rupt și conținutul abia ieșit încă iese. Însușirile naturale sunt potrivite individului, cele impuse necesită atenție. Rolul trebuie să devină parte din viață. Însușirile ideale trebuie să fie înrădăcinate puternic. Un fragment de text plagiat poate fi al tău dacă îl plasezi între alte două fragmente originale. Aflat la mijloc, nu va mai ieși în evidență și va fi absorbit de întreg. Făcând abstracție de comportament, un alt fapt mi-a trezit interesul în mod deosebit: dependența. Oamenii care cred în sine nu au nevoie de false crezuri și de un spațiu imaginar în care să se retragă zi de zi. Invoci adesea pacea și înțelepciunea. Oare din cauza deficitului tău pe aceste planuri? Și echilibrul face parte din deghizare deoarece în tine se dă o luptă aprigă. Ceri să primești liniște repetând la nesfârșit aceeași idee de pace. Promovezi un stil de trai, mizând pe abilitățile tale de a manipula. Îmi vine în minte mersul tău. Suspect de calm, pășești de parcă dansezi. Nicio împrejurare nu te determină să fii vreodată altfel. Privești înainte și zâmbetul tău triumfător intimidează. Ei îl numesc aroganță și dispreț. Tu gândești că ești deasupra lor, iar mie…mie îmi vine să râd. O divinitate care inspiră respect…un pământean cu preocupări destul de neoriginale. . Revin la cealaltă persoană, la ea... Situația acesteia este foarte simplă, clară într-o măsură. Nu o să zic că ignoranța este dăunătoare. Totuși să omiți cel mai important aspect este o greșeală majoră. Până în ultima clipă și-a exprimat dragostea enormă, care nu îți era destinată. Mă întreb ce părere ai despre adevărul pe care îl știi și tu. Dacă nu ai existat pentru ea în toți anii în care te aflai în preajma ei, de ce crezi că pe neașteptate inima i s-a deschis pentru a te primi în lumea sa fără împotrivire? Să fie într-adevăr așa? Eternitatea și-a schimbat definiția? Ori pentru ea eternitatea e finită… Inconsecvența care va avea un impact major la momentul ei… Treceri surprinzătoare de la o extremă la alta care se pot repeta. Uneori ceea ce este avantaj pentru tine se transformă în cea mai mare osândă și ar trebui să te aștepți la acea zi în care va proceda la fel ca atunci când a hotărât să nege tot ce spunea cândva cu atâta convingere. . Se învață din greșeli și nimeni nu este iertat. Toți ajungem să mărturisim că am comis un păcat față de noi înșine, dar acest fel de cunoaștere nu se face fără a gusta amarul. Ce se naște din nefericirea cuiva e sortit nefericirii. O poezie se scrie ori pe foi albe ori peste rânduri șterse, niciodată peste altă poezie. Nu se va înțelege nimic și versurile amândurora nu fac altceva decât să se metamorfozeze în pete ce afectează calitatea și integritatea foii. Tot astfel se distruge și o compoziție al cărui ultim ingredient omoară aromele celorlalte. Neinvitat…ajuns într-un loc pentru a eroda o structură. Îmi pare că un final formulat sub forma “Te iubesc enorm de mult…” și în special simbolul “∞” nu reprezintă adio, decât dacă nu cumva și acest termen are alt înțeles. Ceea ce ai ucis e doar un jar, un foc ce va mocni, un trecut ce stă în așteptare. Ceață azi, realitate mâine… Nori se risipesc odată și odată, când cerul își va etala grandoarea apăsătoare. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate