poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-16 | | Întâmplări fără precedent După atâtea zile de arșiță mi-au fiert creierii în cap. Nu știam încotro s-o apuc. Gândul se îndrepta spre părinți, ei au reprezentat reazimul pentru mine, reperele morale în viață. Dar au trecut atâția ani de când nu mai sunt! Vegetam între somn și trezire, în pat, când tata mi-a apărut aievea. Nu te încrede în politicieni, mi-a zis el, sunt corupți, trădători, șantajabili, inițiează legi împotriva interesului național, iar aceia care vor să fie corecți, sunt cumpărați oferinduli-se tot felul de privilegii. Fii curat ca un porumbel și viclean ca un șarpe! Pornește la drum și răspândește învățătura mea! Dacă s-ar fi schimbat albia râului Argeșel din satul meu n-aș fi fost mai surprins de această viziune! Dacă ar fi căzut un meteorit pe Casa Poporului în plină ședință parlamentară n-aș fi fost mai uimit! Când m-am trezit de-abinelea, ceva mai palpitant, excitant și chiar mioritic s-a petrecut. Eu însumi, care de trei ani n-am ieșit din satul meu, am pornit la drum să răspândesc învățătura tatei. Și unde puteam s-o fac mai bine? La crâșma lui Bicuță din Slatina! Și ce-ai căutat acolo, m-a întrebat cu o voce de bariton, popa, la o spovedanie. Cum ce, am răspuns iritat, am vrut să-l întâlnesc pe El Pais, matadorul din San Salvador, care auzind de faima lui Bicuță, că nu degeaba au fost scrise două cărți despre el, a venit de la mii de kilometri depărtare până în Slatina! Și ce-a căutat ăsta din țări străine într-o crâșmă dintr-un oraș românesc uitat de Dumnezeu, dar nu și de ruși? Aici e buba! A venit să stea la taclale cu Bicuță, să-l întrebe, E Pământul rotund? Și ce i-a răspuns Maglavitul? N-a apucat, Il Profesore a ținut o dizertație până ce, toți câți erau pe acolo au adormit cu capetele pe mese. Eu, de invidie că n-am putut să răspândesc învățătura tatei, am pus mâna pe un satâr și era să păcătuiesc. Și când să fac pocinogul, Il Profesore a deschis ochii mari, angelici și m-a întrebat zâmbind: Chiar atât de mult te-a fermecat opera mea? Halucinația halucinației! Bicuță, Il Profesore și tu năuc între ei doi, ce fel de canon să dau unui prăpădit ca tine? s-a răstit popa Milică, vecinul meu de la țară, căruia i-am povestit întâmplarea. Du-te și culcă-te și ai grijă să pui cărțile cu Bicuță sub pernă. Când te-oi trezi vino să-mi spui ce-ai mai visat!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate