poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-23 | |
O descoperi în metrou. Mai exact pe magistrala 1, pe când mergea spre nicăieri. Ea, fără să știe, îi arătă drumul. Era cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată. Avea corpul celestial, parcă gazos, abia delimitat de piele. Palidă, aproape transparentă. Îi ajunse în nări, la o frână bruscă, mirosul pe care-l desprindea sufletul ei de ființă neobișnuită. Scena era parcă trasă la indigo cu cea pe care o visa de-o eternitate de insomnii. Îl apucă tremuratul. Avu la îndemână patru stații s-o dorească de tot și s-o aibă. E imposibil să existe, nu se poate așa ceva, murmură. Și nu greșea. Cu profundă dezamăgire, coborându-și privirea, îi observă pantofii. Erau din vinilin, cu buline aplicate stângaci, gen balerini, vechi și scâlciați. Pe deasupra i se ghiceau prin ei niște labe enorme, contrastând hidos cu restul trupului ei angelic. În timp ce-o urmărea prin stație spre ieșirea în cartier, decise că primul lucru pe care i-l va tăia vor fi extremitățile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate