poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-28 | |
Ațipisem ceva mai devreme ca-nalte dăți. Noaptea era cu lună plină, dar luna stingheră și leneșă îmi apăsa greu privirea rătăcită undeva pe turla din lemn a bisericii din sat.
Mi-aduc bine aminte cum în adolescență luna îmi urmărea năzbâtiile erotice create sub acoperiÈ™ul cerului. MotivaÈ›ia gestului meu de a mă confesa într-un spaÈ›iu eliberat de complexe poate a incomodat sau iritat forÈ›ele nevăzute ale binelui. Ei, bine, între aceste extreme oscilează întâmplări È™i fapte, uneori enigmatice, pe care decenÈ›a mă opreÈ™te să le relatez, în detaliu, aici È™i acum. Nimic nu mă tulbură mai mult decât gândul c-am îmbătrânit, iar sub crengile copacului unde-mi etalam adolescenÈ›a, părăsit È™i el de păsările cerului, se odihneÈ™te o singurătate. Nu È™tiu dacă prin mine se mai plimbă adolescentul de atunci, dar È™tiu că-n puÈ›inul rămas locuieÈ™te "cineva" a cărui dimensiune nu o cunosc. Dincolo de toate acestea È™i cu gândul că-n mine se plimbă un Dumnezeu, sau chiar un intrus, am adormit. Se făcea că sub acel copac, o salcie răsărită din nicăieri, își ducea veacul un bătrân morocănos. Aveam sentimentul că acel bătrân locuieÈ™te în mine iar eu, prin el, voi continua să exist. ÃŽn oraÈ™ul din mine, cu un singur locuitor È™i o singură biserică, clopotele nu se trag niciodată. DimineaÈ›a, la amiază È™i seara bucăți de suflet se desprind din mine ca niÈ™te imagini de pe un perete scorojit. Nu sunt trist pentru că mi-am revăzut locul în care am fost cu adevărat fericit, iar Dumnezeul din mine, adică acel "cineva", îmi vorbeÈ™te, îmi aminteÈ™te de mine È™i mă duce în lumea copilăriei mele pe care nu am trădat-o niciodată. - Ei, vezi? îmi zicea într-o dimineață. Tu eÈ™ti urma È™i lumina a ceea ce ai fost cândva. Niciodată să nu-È›i fie frică de umbra copacului din tine dar nici de întunericul de afară. ÃŽntunericul, asemeni oamenilor, ascunde o taină pe care nicio cheie a minÈ›ii nu o poate deschide. ÃŽn momentul acela trăiam o senzaÈ›ie nedefinită. Parcă mă aflam într-o înfundătură, iar aerul îmi părea puÈ›in. Se trase mai aproape de mine apoi își aprinse o È›igară. Pufăi îndelung, apoi, ca È™i cum privirile lui È™i ale mele ar fi ajuns la un compromis, conÈ™tient de ceea ce va urma, își plimbă degetele prin barbă È™i sub repezeala cuvintelor căută o scuză: - orice lucru este îngăduit. Mirosul îmi excită nările destul de sensibile la fiecare scăpărare de fum. Traumatizat de posibila întrebare pe care urma să i-o pun, mi-am ridicat privirea È™i obligat de realitatea momentului l-am întrebat: - Dacă păcatul săvârÈ™it nu este iertat de Dumnezeu È™i Dumnezeu s-ar supăra pe mine pentru fiecare faptă rea săvârÈ™ită, aÈ™ merge în iad? ÃŽnfierbântat È™i oarecum surprins de întrebarea mea, Dumnezeul din mine, cu degetele sale osoase dar calde, îmi acoperi ochii. -Vezi, acum priveÈ™ti printre degetele mele ca printre niÈ™te gratii È™i vezi doar o parte din ceea ce ai vrea să vezi. Nu Dumnezeu te opreÈ™te să vezi ceea ce tu ai vrea să vezi. ÃŽntre tine È™i Dumnezeu nu există nicio diferență. Singura ar putea fi că tu nu vei putea fi niciodată egalul său. DiferenÈ›a o fac oamenii. Dumnezeu nu face reguli.Dumnezeu nu impune. Dumnezeu nu judecă È™i nici nu pedepseÈ™te. Dumnezeu, prin bunătatea sa, apropie È™i nu desparte. Dumnezeu crează doar posibilitatea ca tu să alegi între ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei. Oamenii au creat legi È™i pedepse. Oamenii au creat frica față de Dumnezeu dar È™i față de semenii lor, îndepărtându-i... - Bine, bine, zic, motivat de nesiguranță È™i de neînÈ›elegerea celor auzite, dar dacă Dumnezeu nu pedepseÈ™te, atunci cum pătinÈ›ii noÈ™tri È™i biserica definesc frica È™i păcatul? - Frica de Dumnezeu înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu.Deci, nu există frică. Frica trebuie să o defineÈ™ti ca pe o stare care apropie, adică să-È›i fie frică să nu pierzi o iubire, să nu pierzi ceva drag È™i nicidecum să o consideri ca urmare a unei pedepse, pentru că nu poÈ›i spune: "mi-e frică de Dumnezeu, mi-e frică de tata ca de un câine rău". Unii spun că "mi-e frică să păcătuiesc pentru că merg în iad". Uite, crezi ori ba, nu există iad. ÃŽÈ›i spuneam că există doar posibilitatea ca tu să-È›i alegi calea. Există posibilitatea , fără frica de ceva, ca tu singur să alegi ceea ce vrei să faci. - Și totuÈ™i cum rămâne cu "Frica de Dumnezeu" pe care ne-o invocă biserica? - Aha, biserca. Biserica este casa lui Dumnezeu, deÈ™i el este pretutindeni. Dumnezeu locuieÈ™te în fiecare din noi. Biserică nu înseamnă doar o clădire ca oriÈ™icare. Biserica este o locaÈ›ie din fiecare ființă sau lucru. Biserica, mai pe scurt, este parte din oameni, iar religia este o invenÈ›ie a oamenilor răzvrătiÈ›i care sunt incompatibili cu dorinÈ›a de a se recunoaÈ™te ceea ce sunt È™i incapabili de a-È™i alege calea. Religia desparte oameni, incriminează dorinÈ›i, căsătorii, pune stavilă hrănirii trupului invocând păcatul. - Adică, cum? -Uite, spuneam că religia desparte oamenii, incriminează dorinÈ›i. ÃŽn unele comunități, din anumite state ale lumii, este interzis (de către oameni, în numele lui Dumnezeu) căsătorii între două persoane de acelaÈ™i sex sau de etnii È™i credinÈ›e diferite, iar în altele totul este permis. Deci, reÈ›ine! Dumnezeu crează posibilități ca aceÈ™tia să aleagă. Nicio religie nu poate impune calea înspre Dumnezeu. Alegerea aparÈ›ine fiecăruia. Dumnezeu nu emite pretenÈ›ii. Dumnezeu nu emite legi. Dumnezeu este mediatorul a ceea ce numim Univers, un echilibru între a fi sau a nu fi. - Și atunci de ce biserica, oricare dintre religii, părinÈ›i, vorbesc despre păcat È™i despre pedeapsa lui Dumnezeu? - Dumnezeu nu pedepseÈ™te. Pedepsele le-au inventat religiile È™i oamenii. Uneori pentru a opri o violență, o faptă considerată urâtă, oamenii folosesc violenÈ›a. - Deci, Dumnezeu nu judecă È™i nici nu pedepseÈ™te? - AÈ™a este. CreÈ™tinii sunt cei care s-au "botezat in moartea lui Hristos", Cel care a murit pentru È™i in locul nostru, Dumnezeu este consecvent cu Sine È™i nu-i mai pedepseÈ™te. Dat fiind că nu-i judecă, nu are nici cum să-i pedepsească. Și nu-i judecă, dat fiind că "Tatal nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului" (Ioan 5, 22). - Dar Fiul judecă lumea in viaÈ›a pâmânÂtească? - Nicidecum. "Căci nu a trimis Dumnezeu pe Fiul Lui în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se măntuiască prin El" (Ioan 3, 17). - Bine, bine. Refuz să cred că tu eÈ™ti Dumnezeul cel adevărat, unic È™i autoputernic. ÃŽncercările repetate de a mă distrage de la credinÈ›a È™i dragostea față de Dumnezeu îmi confirmă că tu eÈ™ti un impostor creat pentru a intra în sufletul meu. - Fiule, cred că eÈ™ti inconÈ™tient de greutatea È™i gravitatea vorbelor tale care vin din necunoaÈ™terea a ceea ce este omul. Omul este creaÈ›ia lui Dumnezeu. Omul este măsura tuturor. "Omul este fiinÈ›a cea mai tainică È™i mai nepătrunsă din toate lumile cunoscute găndirii omeneÈ™ti." Omul este minte, trup È™i suflet. Observ că tu eÈ™ti o victimă neputincioasă care nu poate decât să accepte ceea ce i se spune. Tu nu alegi să fii ceea ce eÈ™ti sau ceea ce crezi că poÈ›i să fii. -Să înÈ›eleg că istoria existenÈ›ei lui Dumnezeu prin care judeca È™i pedepsea, chiar până la a patra generaÈ›ie, este o falsă teorie inventată de religii?. Să înÈ›eleg că istoria este momentul realității de atunci È™i nu se pliază pe viaÈ›a È™i trăirile noastre prezente? - Da, necunoaÈ™terea înseamnă regres. Misiunea lui Dumnezeu este aceea de a călători prin oameni, aÈ™a cum o face acum prin tine, să declanÈ™eze dragostea È™i iubirea care apropie È™i uneÈ™te. Și încă ceva; "Păcatul" săvârÈ™it de tine nu există. Aerul era rece dar prietenos È™i iertător. SimÈ›eam primele frisoane ale fricii È™i nedumeririi. DeÈ™i Dumnezeul meu îmi spuse că "frica îndepărtează È™i nu apropie" m-am simÈ›it stingher în propriul meu trup. Brusc mi-am adus aminte de mine. ÃŽmpăcat cu sufletul că nu am păcătuit, mi-am aprins o È›igară. Sub răchita adolescenÈ›ei mele agoniza o taină (va urma) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate