Cine parcurge piața Națiunilor Unite din Casablanca este impresionat de monumentalitatea clădirilor înconjurătoare și a fântânii arteziene din mijlocul ei. Calea principală de acces este bulevardul Hassan al II-lea, care taie această piață în două părți inegale, deoarece una cuprinde primăria și palatul justiției, iar cealaltă-palatul poștei și fântâna arteziană. Aici este unul dintre locurile preferate de "bidaui" (n.a. nume dat locuitorilor din Casablanca) pentru a face o promenadă în serile din luna ramadan.
Era ora 22 și în piață se formase un maxim de afluență. Printre ei am sesizat prezența pitorească a vânzătorilor de apă, îmbrăcați mereu în costume de culoare roșie, asemănătoare cu cele ale lui Moș Crăciun. Nu i-am văzut niciodată purtând barbă. Capul lor este protejat cu pălării de paie acoperite cu aceeași pânză ca a costumului, având borurile mărginite de ciucurași roșii de lână. Apa este păstrată într-un burduf ținut pe șold, confecționat din blană de capră, fiind prevăzut cu un tub lung pentru evacuarea apei, care mi-a făcut impresia unui cimpoi scoțian. Cureaua care susține burduful este trecută în diagonală peste umăr. De cele două până la trei cârlige ale curelei atârnă câte o cupă din cupru aurit. Încercasem mai demult, într-o amiază toridă, să beau apă de la unul dintre acești vânzători ambulanți și am constatat că este surprinzător de rece. Am reușit să-mi explic acest paradox când am văzut că vânzătorii udau din când în când părul de capră al burdufului. Sub influența căldurii se produce o evaporare puternică a apei din exterior care are ca efect răcirea apei din interiorul burdufului.
Mă apropiasem de fântâna arteziană puternic luminată, unde localnicii priveau cu încântare nedisimulată succesiunea celor 30 de jocuri de apă. Această bogăție de lichid vital îi reconforta pe urmașii beduinilor din deșertul Sahara. Acolo i-am întâlnit pe Jamila și prietenul ei, Mahmud, o cunoștință mai veche de a mea. Studenta mea își merita numele. Era îmbrăcată cu o rochie ușoară, vaporoasă, lăsând să se întrevadă podoaba mamară și "posteriorul" semeț, ca al negreselor. Părul negru, lăsat lung și pieptănat cu cărare pe mijloc, contrasta puternic cu tenul ei alb. Ochii ei erau mari, lascivi, de culoare verde, caracteristic berberilor din munții Kabiliei din Algeria. Mahmud era un tânăr de statură mijlocie, cu tenul închis, ușor gălbui. Părul lui era negru, tuns scurt și dat cu gel. Buzele lui cărnoase erau deosebit de senzuale. Ne-am strâns mâinile cu multă căldură și Mahmud, care se întorsese din America de câteva zile, a ținut să facă remarca:
- Această fântână arteziană îmi amintește de Niagara Falls (n.a. casacada Niagara). După cum știți, datorită rezultatului excepțional, obținut la testul TOEFL, am câștigat o bursă la "Massachusetts Institute of Technology" (n.a. Institutul de Tehnologie din Massachusetts) din Cambridge, care este despărțit de Boston doar de râul Charles. Într-un week-end am plecat cu autocarul Companiei "Grey Hound" (n.a. Ogarul Cenușiu) ca să vizitez "Niagara Falls" (n.a. Cascada Niagara).
- Aa, l-a întrerupt Jamila. Chiar dacă n-am fost acolo, am citit mult despre "Niagara Falls". Ea se găsește pe râul Niagara. Este formată din "American Falls", care este situată pe teritoriul american și "Canadian Falls", denumită și "Horseshoe Falls" (n.a. Cascada Potcoava), care este mărginită de teritoriul canadian. Cele două cascade sunt separate de "Goat Island" (n.a. Insula Caprei). "American Falls" este mai mică, având o cădere maximă de 30 metri. Pentru a putea fi admirată mai bine, pe teritoriul american au fost construit "Prospect Point" (n.a. Punctul de perspectivă), o platformă în consolă, executată din metal și sticlă, situată la înălțimea de 25 de metri, care ajunge până la mijlocul râului Niagara. Cablurile, care susțin "Prospect Point", sunt fixate de "Observation Tower" (n.a. Turnul de observație). Cu ajutorul unui ascensor se poate urca în vârful turnului pentru a avea o vedere mai bună a cascadei sau se poate coborî la nivelul debarcaderului, de unde se poate lua vaporașul denumit "Maid of the Mist" (n.a. Domnișoara Ceții). Cu acest vaporaș se poate face pe durata unei jumătăți de oră turul celor două cascade și intra în ceața care se formează la baza lor.
- Da, așa este, a întrerupt-o Mahmud, puțin nemulțumit că i se luase plăcerea de a ne arăta talentul lui de povestitior. Pentru a se ajunge la "American Falls" toate drumurile trec prin "Prospect Park", în care se găsește tot ce-și dorește un turist, de la biroul de informații la magazinele de suveniruri. Prin "Horseshoe Falls" curg aproximativ 90 de procente din debitul de apă al râului Niagara. Are căderea maximă de 58 de metri. Pe teritoriul canadian se găsesc 3 turnuri de observație: "Skylon", "Minolta" și "Maple Leaf Village" (n.a. Satul Frunză de Arțar). Ele sunt mult mai mari decât "Observation Tower". Acolo mi-ar place să petrec luna de miere. La vederea unui vânzător de apă, Mahmud s-a oprit din expunere și a comandat trei cupe de apă, câte una pentru fiecare. Nu l-am lăsat să plătească. M-a costat în total 60 de cenți marocani. Apa era foarte bună la gust, asemănătoare cu apa care putea fi băută la orice robinet din Casablanca. Calitatea excepțională a apei se datora faptului că producerea și distribuirea ei fusese concesionată de către primăria metropolei marocane companiei franceze "Lyonnaise des Eaux".
- Cum este apa la "Baco" (n.a. Bacău)? m-a luat prin surprindere Mahmud.
- "Ãă...comme ci, comme ça", am răspuns eu fără entuziasm. Am constat că îmi dispăruse subit plăcerea de plimbare...